Cea mai mare şi cu un suport considerabil printre protestatari este tendinţa monarhistă. Având în vedere caracterul spontan şi democratic al protestelor, tendinţa monarhistă mi se pare paradoxală. În general, protestul ca formă de rezistenţă civilă a fost asociat cu mişcări democratice (republicane, socialiste, anarhiste etc.) toate având ca punct comun, la un nivel mai mic sau mai mare, împuternicirea şi emanciparea omului de rând. Din păcate în România lucrurile nu prea stau aşa, ca de obicei, din cauza “găurii negre” create de regimul anterior, evoluţia societală nu s-a produs. Regimul anterior a ţinut România blocată în anul 1944 din punct de vedere civic şi social, exemplul fiind aceasta nostalgie iluzorie pentru monarhie, foarte similară cu nostalgia ceauşistă (paradoxal ambele manifestânduse la unele persoane).
Nu vreau să fac o analiză politică a formelor de guvernământ, dar se pare că argumentul general al acestor persoane se bazează pe distrugerea sau curăţarea clasei politice de către o monarhie constituţională, ce mi se pare din nou paradoxală. Monarhia constituţională modernă din câte ştiu, face parte dintr-un sistem constituţional bazat pe o forma parlamentară de guvernare, în care monarhul are doar un rol ceremonial. Deci monarhia nu poate face curăţenie în clasa politică, deoarece sistemul parlamentar va rămâne, inerent, tot politrucii de acum vor conduce mersul lucrurilor.
În opinia mea, tot din cauza regimului anterior avem această mentalitate mesianică, imbibată în societatea noastră de către cultul eroilor si personalitaţii practicat cu vehemenţă din motive propagandistice. Am fost făcuţi să credem şi să aşteptăm ca un mesia să salveze România, fie el un dictator sau monarh. Tot cineva din exterior trebuie să vină si să salveze situaţia, exact ca în filmele Americane. Dimpotrivă, aceste proteste arată că există forţe populare care pot pune in funcţiune o evoluţie capabilă să meargă înainte nu înapoi. Dacă ne-am descoperit din nou puterea colectivă, de ce sa nu mergem înainte cu ea, către alte orizonturi. Putem să experimentăm cu alte forme de organizare socială si politică, dincolo de ce avem acum si ce am avut altă dată. Nu cred că este logic, raţional sau sănătos pentru o societate să meargă înapoi decât înainte, dacă tot suntem în stradă, trebuie sa clădim din stradă ceva nou, nu din exterior.
IASR
