1) Libertatea muncii
Capitalismul ca un sistem al economiei de piaţă şi de proprietatea privată, creează o înrobirea a muncii de către capital, transformând forţa de muncă într-o marfă, prin urmare, sub rezerva dreptului de valoare, rezultă fluctuaţia preţurilor sub influenţa cererii şi ofertei. Angajatul este obligat să-şi vândă puterea de muncă, în scopul de a supravieţui, iar acesta va fi întotdeauna înstrăinat de rezultatele muncii sale, care este asumată mereu de către deţinătorul de capital. Dreptul de proprietate privată asupra mijloacelor de producţie, este o oportunitate de a atribui munca altora, acest drept există doar pentru că nu dispune de o majoritate absolută a oamenilor. Exploatatorii, care sunt o minoritate mizerabilă, este condiţia necesară pentru existenţa proprietăţii private. Astfel, societatea este împărţită în clasele conducătoare şi cele asuprite, care sunt la un dezavantaj imens cu privire la distribuirea surplusului şi a accesului la putere.
Eliminarea antagonismului dintre majoritatea oprimată a muncitorilor şi a minorităţilor exploatatoare este posibilă numai prin desfiinţarea claselor. Acest lucru este realizabil doar prin lupta de clasă şi a muncitorilor auto-salariaţi împotriva capitaliştilor, care în cele din urmă ar trebui să ducă la o revoluţie socialistă, concepută pentru a elimina exploatarea omului de către om, a elimina economia de piaţă şi de a transfera mijloacele de producţie ale lucrătorilor din domeniul public, precum şi pentru a depăşi contradicţiile în diviziunea muncii de organizare şi desfăşurare, mentală şi fizică, urbană şi rurală. Acest lucru înseamnă că managementul, planificarea producţiei şi a produselor vor aparţine direct angajaţilor. Rezultatul va fi o versiune de lucru pentru a construi o societate fără clase, al căror membri vor avea distribuţie egală a bogăţiei şi a puterii. Oamenii care nu sunt împărţiţi în mai multe clase, vor deveni o naţiune cu adevărat suverană - un popor real şi o comunitatea mondială - o umanitate liberă.
2) Libertatea individuală
Emanciparea forţei de muncă este imposibilă fără a distruge puterea omului asupra omului. Statul, cu toate organele represive şi birocratice, este un instrument de dominare şi exploatare a persoanelor oprimate. Nu numai că proprietăţile private creează statul, ci dimpotrivă - puterea privată generează producţie. Prin urmare, socializarea este soluţia nu numai pentru proprietate, ci, de asemenea, şi pentru putere. Locul statului burghez ar fi luat de o Republica Populară de consilii, care sugerează un mod de democraţie directă, unde deciziile sunt luate de către cetăţeni, fără implicarea unei "elite politice". Dacă este necesar, persoanele fizice pot alege deputaţi, care să acţionează pe baza unui mandat imperativ, autorizând delegaţi, care vor fi aleşi pentru o perioadă scurtă de timp şi controlaţi de către alegători.
Armata actuală şi forţele de poliţie vor fi înlocuite de oameni înarmaţi, organizaţi într-o nouă armată şi miliţie a poporului, compusă din toţi cetăţenii apţi de muncă, care vor fi instruiţi să folosească arme şi vor avea posibilitatea de a alege lideri proprii. Expresia directă a muncitorilor armaţi ar însemna un blestem pentru aşa-numita "toleranţă", impusă de către aparatul de stat şi de coerciţie actual. O armată înarmată de oameni, nu legată de stat, ar face faţă rapid oricăror dăunători, invadatori şi asupritori, fără nici o toleranţă. Democraţia directă, comună pentru toate sferele vieţii publice, va fi realizarea ideii de naţiune - auto-guvernată şi suverană, care ar avea posibilitatea de a fi stăpână în propria ţară şi de a o proteja împotriva oricăror duşmani interni şi externi.
3) Libertatea popoarelor
Punerea în aplicare a acestor libertăţi necesită o revoluţie nu numai naţională, ci şi la scară globală. Această revoluţie trebuie să fie îndreptată împotriva globalizării, fiind cea mai mare scena a imperialismului, care, sub umbra unor lozinci cosmopolite, duce politici de asuprire şi asimilare a unui popor de către altul. Libertatea presupune o naţiune separată, în acelaşi timp, eliberarea tuturor celorlalte naţiuni, şi, prin urmare, solidarităţi internaţionale în cadrul clasei şi a luptei de eliberare naţională. O colaborare internaţională adevărată este posibilă numai în cazul în care, se realizează egalitatea în dreptul popoarelor la auto-determinare şi capacitatea fiecărei naţiuni de a fi independentă.
Persoane diferite pot coexista paşnic pe acelaşi teritoriu, dacă se cunoaşte un nivel de complementaritate. În caz contrar, pentru a evita conflictul, reprezentanţii fiecărei naţiuni, ar trebui să fie în măsură să pună mâna pe un teren separat, cu o stabilire a normelor de conduită, după caz, o cultura comună. Astfel, orice persoană îşi poate exercita drepturile, întotdeauna, fără a întervenii în drepturile altor naţiuni.
4) Libertatea culturii
Cultura de masă capitalistă, subordonează urmărirea profitului şi serveşte globalismul, creează o societate de consum degenerativă, care distruge cultura populară originală, unificând umanitatea într-o "singură lume", depersonalizând populaţii întregi, precum şi individual. Utilitarismul burghez, manipulează mintea maselor şi duce la înstrăinarea culturală, se opune culturii populare, care se bazează pe ajutorul reciproc şi eroismul care promovează creşterea spirituală, respectul pentru diversitate, conservarea identităţii etnice ale popoarelor în lume şi solidaritatea lor în lupta revoluţionară comună pentru eliberare. În afară de revoluţie culturală, societatea ar trebui să adopte un stil de viaţă sănătos şi respectos pentru natură.
Jos cu sistemul clasist de asuprire şi de exploatare imperialistă!
Trăiască lupta revoluţionară a tuturor popoarelor şi a maselor muncitoreşti pentru eliberarea naţională şi socială!
Вольница.org
