vineri, 25 mai 2012

Împărat şi proletar

                                                De Mihai Eminescu
Pe bănci de lemn, în scunda tavernă mohorîtă,
Unde pătrunde ziua printre fereşti murdare,
Pe lîngă mese lunge, stătea posomorîtă,
Cu feţe-ntunecoase, o ceată pribegită,
Copii săraci şi sceptici ai plebei proletare.

Ah! - zise unul - spuneţi că-i omul o lumină
Pe lumea asta plină de-amaruri şi de chin?
Nici o scînteie-ntr-însul nu-i candidă şi plină,
Murdară este raza-i ca globul cel de tină,
Asupra cărui dînsul domneşte pe deplin.

Spuneţi-mi ce-i dreptatea? - Cei tari se îngrădiră
Cu-averea şi mărirea în cercul lor de legi;
Prin bunuri ce furară, în veci vezi cum conspiră
Contra celor ce dînşii la lucru-i osîndiră
Şi le subjugă munca vieţii lor întregi.

Unii plini de plăcere petrec a lor viaţă,
Trec zilele voioase şi orele surîd.
În cupe vin de ambră - iarna grădini, verdeaţă,
Vara petreceri, Alpii cu frunţile de gheaţă -
Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid.

Virtutea pentru dînşii ea nu există. Însă
V-o predică, căci trebuie să fie braţe tari,
A statelor greoaie cară trebuie-mpinse
Şi trebuiesc luptate războaiele aprinse,
Căci voi murind în sînge, ei pot să fie mari.

luni, 14 mai 2012

Jean Barrot: Antifascismul - cel mai prost produs al fascismului

(...)Din perioada interbelică, termenul de "fascism" a rămas în vogă. Ce grup politic nu şi-a acuzat adversarii săi de folosirea de "metode fasciste"? Stânga nu se opreşte niciodată din a denunţa renaşterea fascismului, dreapta nu se abţine în a eticheta PCF (Partidul Comunist Francez) ca "partid fascist". Semnificând totul şi nimic, cuvântul şi-a pierdut sensul, deoarece opinia internaţională liberală descrie orice stat puternic ca "fascist". Astfel, iluziile fasciştilor din anii treizeci sunt reînviate şi prezentate ca realitatea contemporană. Franco a fost pretins ca un fascist la fel ca mentorii săi, Hitler şi Mussolini, însă nu a existat niciodată o Internaţională fascistă.

Dacă astăzi coloneii greci şi generalii chilieni sunt numiţi fascişti de către ideologia dominantă, cu toate acestea, ei reprezintă variante ale statului capitalist. Aplicarea etichetei fasciste unui stat echivalează cu denunţarea partidelor de la capul statului. Astfel, se evită critica statului prin denunţarea celor care îl conduc. Stânga încearcă să autentifice extremismul cu nuanţa lor şi se plânge de fascism, în timp ce neglijează critica statului. Practic, propun o altă formă de stat (democratic sau popular), în loc de cel existent.

marți, 8 mai 2012

Banii

Alain de Benoist
Desigur, toată lumea preferă să aibă cât mai mulţi. "Banii nu cumpără fericirea, dar o întreţin" - se spune. Avem însă, nevoie să aflăm ce înseamnă această fericire. Max Weber a scris în 1905: "Natura unui om nu vrea să câştige mai mulţi bani, ci vrea doar să trăiască cum este obişnuit să trăiască şi să câştige cât de mult este necesar."

Numeroase anchete au arătat un contrast relativ între creşterea standardului de trai şi nivelul de satisfacţie în rândul persoanelor fizice. Având mai mulţi bani nu înseamnă neapărat mai multă fericire. În 1974, în studiile sale, Richard Easterlin a stabilit că nivelul mediu de satisfacţie exprimat de către populaţie a rămas practic neschimbat din 1945, în ciuda creşterii spectaculoase a bogăţiei în ţările dezvoltate (acest "paradox Easterlin", a fost confirmat recent). Nerespectarea indicilor de a măsura creşterea materială, cum ar fi PIB-ul, în scopul de a evalua nivelul de bunăstare reală, este de remarcat, de asemenea, bine - mai ales la nivel unei anumite comunităţi. Nu există nici un astfel de serviciu care ar fi capabil să calculeze preferinţele individuale în funcţie de preferinţele sociale.

luni, 23 aprilie 2012

Bârlad

Stop extracţiei gazelor de şist!

duminică, 22 aprilie 2012

Zece strategii de manipulare

Noam Chomsky
1. A distrage în permanenţă atenţia publicului,
- departe de adevăratele probleme sociale, captivată de subiecte fără importanţă adevarată. A ţine mereu publicul ocupat, ocupat, ocupat, fără nici “un timp pentru gândire”.

2. A cauza probleme şi apoi, a oferi soluţii
Aceasta metodă se mai numeşte şi ’’ problema – reacţie – soluţie” La început, se creeaza problema, sau „situaţia”, prevăzută pentru a suscita o anume reacţie a publicului, pentru ca tocmai acesta să ceară măsurile mai dinainte stabilite pentru a fi acceptate. De exemplu: dezvoltarea intenţionată a violenţei urbane sau organizarea de atentate sângeroase, pretinse antisemite, pentru ca publicul să ceara legi represive, în detrimentrul libertăţii.

duminică, 15 aprilie 2012

sâmbătă, 7 aprilie 2012

Frack off, Chevron & CO!

Ai zice că după scandalul cu Roşia Montana, cei din guvern s-ar gândi de două ori înainte de a da undă verde unui model de exploatare a gazelor naturale care s-a dovedit extrem de poluant, distructiv şi controversat atât în SUA cât şi în Europa. Ori avem de-a face cu incompetenţi, ori toată afacerea e parte dintr-o încrengătură mafiotă de şpăgi, bani de media şi entuziasme neoliberale, pe modelul cu care ne-am obişnuit.

Pe 17 ianuarie 2012, Şeful Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale, Alexandru Pătruţi (cu care ne-am mai întâlnit, desigur, în contextul RMGC), a declarat că România nu va lua exemplul Bulgariei şi nu va interzice folosirea fracţionării hidraulice (hydraulic fracturing sau fracking) pentru extragerea gazelor de şist. Dimpotrivă. Chevron va demara anul acesta lucrările de explorare în Dobrogea.  Alte companii, printre care MOL&Expert Petroleum, Avere Energrz, Universal Premium, au câştigat licitaţii de exploatare a altor perimetre (lista la sfârşitul articolului), iar licenţele sunt valabile 30 de ani şi pot fi prelungite încă 15.  Afirmaţiile şefului ANRM se aşează pe urmele discuţiilor române-americane din toamna trecută şi a intenţiei Statelor Unite de a acorda României “consultanţă” în acest domeniu, probabil la pachet cu consultaţa pentru scutul anti-rachetă. Arealele vizate de Chevron sunt aşa zisele perimetre 17, 18 şi 19 (Costineşti, Vama Veche, Adamclisi), iar ofensiva mediatică (din nou, după modelul RMGC) e pregătită. Pe 18 ianuarie, Chevron a încărcat un clip pe site-ul lor oficial de YouTube, cu ape cristaline, oameni spălaţi şi fericiţi, comunităţi prospere şi tot felul de platitudini despre tehnologii alternative şi despre nevoi de dezvoltare. Să ne aşteptăm în următoarele luni să fim plezniţi până la inconştienţă cu astfel de mesaje.

luni, 26 martie 2012

Armata Republicană Irlandeză

Originile IRA se afundă în zorii obscuri, ai sfârşitului de secol XIX, când norii şovăielnici ai unei Irlande blestemate în hora istoriei, purtau mirosul puternic al sângelui revoluţionar. Din societăţi secrete, binecuvântate de zelul naţional al sfârşitului de veac, se nasc acele frăţii (Frăţia Republicanilor Irlandezi) ori asociaţiile militanţilor agrarieni irlandezi (Apărătorii; Ribbonmen) ce încearcă să trezească un puls naţional irlandez atât de încercat în cursul istoriei.

Amurgul secolului XIX trezit în dimineaţa rece a noului veac tocmai brumat va consfinţi trecerea la acţiune…

Numărul suporterilor Ligii Pământului Irlandez creştea considerabil, din SUA diaspora trimitea tot mai mulţi bani cauzei republicane. „Frăţia Feniană din America îşi va forma propriile regimente paramilitare pe care le va numi IRA” (este prima consemnare a acronimului IRA). Termenul s-a răspândit în timpul luptelor pentru independenţa Irlandei 1919 - 1921.

duminică, 18 martie 2012

Comuna pariziană şi ideea de Stat

De Mikhail Bakunin

Această lucrare, la fel ca toată munca mea publicistică, care nu a fost una de mare amploare, este o consecinţă a unor evenimente. Acestă lucrare este continuarea naturală a "Scrisorilor mele către un Francez" (septembrie 1870), în care am destins şi prevăzut calamităţile cumplite care asaltează acum Franţa şi întreaga lume civilizată, iar singurul leac este revoluţia socială.

Scopul meu este de a demonstra necesitatea unei astfel de revoluţii. Eu voi revizui dezvoltarea istorică a societăţii şi a ceea ce are loc în prezent în Europa, în faţa ochilor noştri. Astfel, toţi cei care au o sinceră sete de adevăr, pot accepta şi proclama în mod deschis şi fără echivoc, principiile filosofice şi scopurile practice care sunt la baza a ceea ce numim revoluţie socială.

miercuri, 14 martie 2012

Ideia Federaţiunii

"Fiind pentru emanciparea populaţiunii române din Dacia suntem în acelaş timp contra statului daco-român. Dorind din inimă şi lucrînd toată vieaţa noastră pentru emanciparea fraţilor noştri, ceia ce nu voim şi ceia ce nu înţelegem este statul, noi, propovăduitorii ai revoltei şi independenţei.


Statul este o ficţiune şi în acelaş timp cea mai rea şi cea mai proastă tiranie, dacă se poate grada astă nenorocire. În numele ficţiunii, a raţiunii de stat, se organizează suferinţa; în numele statului un imbecil sau mii stăpânesc. Interesele statului sunt contrare intereselor popoarelor; statul presupune ca concepţiuni a priori corupţiunea, armata, recompensele, birul.

marți, 13 martie 2012

Stop vivisecţiei!

Timp de secole, animalele au fost abuzate în scopuri de cercetare. Milioane de animale au devenit victime ale unor experimente, uneori, extrem de crude. Pentru o mulţime dintre aceste experimente, scopul real este discutabil. Este adevărat că vivisecţia, în trecut, a contribuit la dezvoltarea mai multor medicamente şi vaccinuri. Întrebarea este, dacă în continuare e necesar să se utilizeze testarea pe animale.

Reptile, dihori, pisici, capre, câini, cai, oi, amfibieni, vite, porci de guineea, hamsteri, iepuri, porci, păsări, peşti, şobolani şi şoareci. Acestea sunt unele dintre animalele care suferă numeroase teste în fiecare zi în Europa. Scopul principal al acestor teste sunt, în general, motive medicale. Animalele sunt în mod deliberat infectate cu diferite boli pentru aceste studii, cum ar fi hepatita sau HIV. În afară de utilizarea vivisecţiei ca un mijloc de studii medicale, animalele sunt de asemenea folosite pentru a testa alte lucruri, cum ar fi toxicitatea, detergenţii de curăţare şi multe alte scopuri. Ca un exemplu, elevii de bio-chimie utilizează animale pentru cele mai absurde teste. Unele dintre aceste teste bizare, constau în adăugarea intenţionată în corpul animalelor a mai multor feluri de substanţe, după care elevii vor examina modul în care animalele reacţionează după încetarea bruscă a substanţei sau a unei supradoze.

miercuri, 7 martie 2012

Originile politice ale Mişcării lui Evo Morales

Pe 6 decembrie 2009, primind 63% de voturi faţă de 27% ale principalului său rival, Evo Morales a fost reales preşedinte al Boliviei. Jurnaliştii care au relatat despre acest succes, nu au uitat să declare cu o oarecare îngrijorare că acest om este de "stânga" sau chiar de "extremă stângă". Cu toate acestea, puţini au menţionat numele fostului partid condus de Morales, şi numai prin presa latino-americană se poate găsi articole în care se menţionează că acest partid s-a numit cândva "Movimiento al Socialismo-Unzaguista" şi că acel socialism a avut puţin de-a face cu stânga occidentală.

Unzaguista? Evident, jurnaliştii din Vest ale căror cunoştinţe istorice ale Americii Latine sunt destul de primitive sau inexistente, nu ne spun mai nimic despre acest cuvânt. În cazul în care cunoştinţele lor ar fi dincolo de domeniul Che Guevara, revoluţia cubaneză şi El Subcomandante Marcos ... ar şti că în Bolivia, cuvântul "unzaguistas" se referă la urmaşii lui Oscar Únzaga de la Vega (1916-1959), care în 1937 a fondat Falanga Socialistă Boliviană(Falange Socialista Boliviana) inspiraţia sa find Falanga Spaniolă a lui José Antonio Primo de Rivera.

joi, 1 martie 2012

Gavril Vatamaniuc prezent!

Gavril Vatamaniuc, unul dintre ultimii haiduci ai rezistenţei din munţi, a decedat, azi, la varsta de 88 de ani.

În anul 1948, sergentul major de jandarmi Gavril Vatamaniuc din Constanţa, fratele partizanului Ion Vatamaniuc (1903-1992), intră în conflict cu locţiitorul politic şi este dat afară din armată şi pus sub urmărirea Securităţii. Bănuind că va fi arestat, acesta se refugiază la 25 noiembrie 1949 în pădurile din zona Suceviţei, unde îşi construieşte un bordei şi se hrăneşte cu alimente primite de la familia sa.

luni, 27 februarie 2012

Eco-terorism în numele salvării planetei

Aripa dură a mişcării ecologiste recurge la violenţă împotriva companiilor care afecteaza mediul. Acţiunile de lupta clandestină şi violentă în numele unor cauze ecologice intra tot mai des pe agenda agenţiilor de securitate americane şi europene, la concurenţa cu terorismul islamic

Frontul de Eliberare a Pamantului, apărut la inceputul anilor ’90, dă mari bătăi de cap autoritatilor din Statele Unite, unde organizaţia a pus la cale incendii şi a distrus în ultimii 10 ani proprietăţi în valoare de sute de milioane de dolari. Ultima acţiune a gruparii a avut loc în urma cu două saptamani, într-o suburbie a oraşului Seattle, unde au fost incendiate cinci locuinte de lux în valoare de aproape 10 milioane de dolari.

miercuri, 22 februarie 2012

Front de libération du Québec

Momentul naşterii Frontului de Eliberare Québec(FLQ) nu a fost accidental : a apărut la un moment de trezire politică atât în Quebec cât şi în lumea colonizată în general. La începutul anilor 1960 Quebec a ieşit din întunericul domniei prim-ministrului Maurice Duplessis. Prim-ministrul Duplessis a fost feroce anti-comunist, anti-forţă de muncă, preot, prezentând un brand de naţionalism în care Quebec era închis în sine. Cu plecarea partidului lui Duplessis de la putere, forţele progresiste s-au dezlănţuit în întreaga provincie.

Naţionalismul sub influenţa istoricului Groulx Lionel a fost puternic în redactare, ocazional xenofob(în special anti-semit), avea o faţă moderna, sub forma unor grupuri precum Rassemblement pour l'Indépendance Nationale(RIN), Action Socialiste pour l'Indépendance du Quebec şi Réseau de Résistance. Această eliberare internă din deceniile lungi de constrângeri, combinată cu influenţa luptelor de eliberare din lumea a-treia, a stabilit o atmosferă în care un grup ca FLQ ar putea intra în existenţă.

sâmbătă, 18 februarie 2012

Lupta lui Roger Coudroy

Pe 3 iunie 1968, un comando Fatah este interceptat de către armata israeliană în timp ce încerca să treacă în Palestina ocupată, într-o luptă scurtă dar violentă, este distrus.

Această luptă, în urma războiului de 6 zile, oferă o mare surpriză. Unul dintre soldaţii răpuşi nu este nici palestinian, nici arab, ci european. Un băiat de 33 ani pe nume Roger Coudroy.

El a fost născut în Belgia, dar şi-a făcut studiile şi a lucrat în Franţa. Acolo a început să susţină cauza naţional-revoluţionară în organizaţia Tânăra Europă.

vineri, 17 februarie 2012

Manifestul oamenilor liberi

În spectrul politic general, nu ne considerăm nici de dreapta, nici de stânga, urmând o a treia cale, înţeleasă de către noi ca un socialism non-autoritar şi non-cosmopolit. O a treia cale între capitalismul-liberal clasic şi capitalismul marxist-leninist de stat, între şovinismul imperialist şi cosmopolitismul anti-naţional, care merg braţ la braţ, fiind două părţi ale aceleiaşi monede. A treia opţiune a noastră este un socialism revoluţionar în economie, egalitar-democratic în politică şi de eliberare naţională în domeniul relaţiilor internaţionale şi naţional-naturalist în cultură. Din acest motiv, vom susţine patru forme de libertate, care vor crea o societate egalitară şi de dreptate socială.

1) Libertatea muncii
Capitalismul ca un sistem al economiei de piaţă şi de proprietatea privată, creează o înrobirea a muncii de către capital, transformând forţa de muncă într-o marfă, prin urmare, sub rezerva dreptului de valoare, rezultă fluctuaţia preţurilor sub influenţa cererii şi ofertei. Angajatul este obligat să-şi vândă puterea de muncă, în scopul de a supravieţui, iar acesta va fi întotdeauna înstrăinat de rezultatele muncii sale, care este asumată mereu de către deţinătorul de capital. Dreptul de proprietate privată asupra mijloacelor de producţie, este o oportunitate de a atribui munca altora, acest drept există doar pentru că nu dispune de o majoritate absolută a oamenilor. Exploatatorii, care sunt o minoritate mizerabilă, este condiţia necesară pentru existenţa proprietăţii private. Astfel, societatea este împărţită în clasele conducătoare şi cele asuprite, care sunt la un dezavantaj imens cu privire la distribuirea surplusului şi a accesului la putere.

joi, 16 februarie 2012

Monarhia salvează… ce?

În sfârşit România s-a trezit din letargia generală ce o cuprindea de 22 de ani încoace. Protestele populare de pe tot cuprinsul ţării sunt binevenite, România în sfârşit s-a alăturat luptei globale pentru o viaţă mai bună, aşa cum nota cunoscuta grupare Anonymous într-un filmuleţ postat pe Youtube. Totul bine şi frumos, doar că astfel de manifestări au obiceiul să scoată din “pivniţa” istoriei unele banalităţi.

Cea mai mare şi cu un suport considerabil printre protestatari este tendinţa monarhistă. Având în vedere caracterul spontan şi democratic al protestelor, tendinţa monarhistă mi se pare paradoxală. În general, protestul ca formă de rezistenţă civilă a fost asociat cu mişcări democratice (republicane, socialiste, anarhiste etc.) toate având ca punct comun, la un nivel mai mic sau mai mare, împuternicirea şi emanciparea omului de rând. Din păcate în România lucrurile nu prea stau aşa, ca de obicei, din cauza “găurii negre” create de regimul anterior, evoluţia societală nu s-a produs. Regimul anterior a ţinut România blocată în anul 1944 din punct de vedere civic şi social, exemplul fiind aceasta nostalgie iluzorie pentru monarhie, foarte similară cu nostalgia ceauşistă (paradoxal ambele manifestânduse la unele persoane).

sâmbătă, 11 februarie 2012

Ieri la proteste, mâine la deszăpezire

Asociaţia Suporterilor Români organizează o acţiune umanitară pentru deszăpezirea localităţilor afectate grav de căderile masive de zapadă din judeţul Buzău. "Suporterii vor pleca în dimineaţa zilei de duminică spre zonele cele mai afectate dintre Urziceni şi Buzău şi anume Pogoanele şi Scutelnici. Persoanele care doresc să ni se alăture sunt aşteptate duminică, la orele 8.30, în parcarea supermarketului Kaufland Colentina.

vineri, 10 februarie 2012

Protest anti ACTA

Sâmbătă, 11.02. 2012, ora 17.00, în Piata Universităţii, Bucureşti.

Deşi, în mod oficial, îşi propune să lupte împotriva contrabandei cu produse contrafăcute şi a pirateriei digitale, tratatul ACTA lasă loc unor abuzuri ale autorităţilor. Cu toate că mai multe state UE, printre care şi România, l-au semnat la sfârşitul lunii ianuarie, el va intra în vigoare abia după ratificarea în Parlamentul European.

marți, 31 ianuarie 2012

Oamenii liberi la Sibiu

Sâmbătă, 4 februarie, la orele 18:00, toti ultraşii români sunt aşteptaţi în Piaţa Mare din Sibiu, urbea de pe malul Cibinului pentru libertate, dreptate şi patrie.

joi, 19 ianuarie 2012

Despe politicianism

“Politicianismul infectează viaţa noastră naţională. Organizarea acestui tineret, în afară de necesitatea autoeducării, mai este necesară şi spre a-l feri şi izola de politicianism şi de infecţia lui. Coborârea infecţiei spre tineretul român înseamnă nimicirea noastră şi victoria deplină a lui Israel.

Mai mult! Această organizare a tineretului va rezolva însăşi problema politicianismului care nemaiprimind elemente tinere, va fi condamnat la moarte prin inaniţie, prin lipsă de alimentare. Lozinca întregii generaţii trebuie să fie: nici un tânăr nu va mai intra pe poarta vreunui partid politic. Acela ce se va duce, este un trădător al generaţiei sale şi al neamului. Pentru că el, prin prezenţa lui, prin numele lui, prin banul lui, prin munca lui contribuie la înălţarea puterii politicianiste.

marți, 17 ianuarie 2012

Interviu Cedry2k

Foloseşti în multe dintre piesele tale metafora războiului pentru a descrie situaţia actuală din România. Cum vezi tu lupta şi raportul de forţe în care se află cele două tabere?
Lupta are tabere foarte clare din punctul meu de vedere. Pe de o parte, e clar suntem noi, toţi, cei care muncim pentru te miri ce, toţi cei care plătim taxe şi impozite nejustificat de mari pentru nişte servicii de mizerie, cei care contribuim o viaţă pentru o pensie din care n-ai nici cum să mănânci, şi lista continuă la nesfârşit, nu are rost să bat apă-n piua.

Pe de altă parte, mai puţin evident pentru unii, se pare, sunt "jmecherii” din politică, cei care au dus ţara într-un semicolaps şi au îndatorat milioane de oameni la bănci, cei care au legalizat drogurile puternice din magazinele de tip Spice, guvernanţi indolenţi, naivi sau supuşi intereselor corporatiste care coincid, în mare, cu interesele Uniunii Europene, bancherii şi conducătorii Băncii Naţionale (Mugur Isărescu face parte, de vreo doi ani, din Comisia Trilaterală, cunoscută drept unul din cele trei mari organisme care controlează economia mondială, iar pe Adrian Vasilescu l-am văzut într-o reclama(!!!), încercând să convingă oamenii că exploatarea (cu cianură) de la Roşia Montană ar aduce noi locuri de muncă. Sunt curios dacă domnia sa ar lasă pe cineva la care ţine să lucreze acolo…).

luni, 16 ianuarie 2012

Tinerii adormiţi aruncă cu pietre

Cine-s huliganii, cine-s nenorociţii, cine a devastat centrul Bucureştiului? Aseară am nimerit în mijlocul luptelor de stradă, m-am ferit de bolovani, am înghiţit o canistră de gaz lacrimogen, am fugit de jandarmi, era să fiu linşat de nişte cetăţeni. şi am descoperit cu stupoare răspunsul: sunt chiar “generaţia adormită”, tinerii apatici, ăia care o ard prin cluburi şi salvează lumea cu un like. De data asta au salvat-o agitând pumnii spre jandarmi, ridicând baricade şi aruncând bucăţi de borduri.

Sună ciudat, după ce auzim pe toate canalele că e vorba doar de nişte huligani, ultraşi, puşi de dracu’ ştie cine să strice frumuseţe de protest paşnic. Primele lupte au fost provocate, într-adevăr, de un astfel de grup. Atunci jandarmii au intrat în ei şi i-au împins spre Piaţa Unirii. Şi s-a petrecut ceva bizar.

vineri, 13 ianuarie 2012

Lupta de eliberare naţională din Corsica

În Insula Corsica, lupta de eliberare naţională a fost foarte activă - doar în istoria rezistenţei, actele de violenţă comise ajung pe la 12.000 de victime, printre care politişti, politicieni, imigranţi şi înşişi naţionalişti. De precizat "Noaptea Albastră" - o campanie de explozii a unui număr mare de maşini-capcană şi de bombe amplasate în clădiri administrative. Fiecare al doilea act de terorism desfăşurat în Franţa era al corsicanilor.

De fapt, Corsica nu a fost niciodată o parte integrantă a Franţei. Corsicanii înşişi sunt oameni foarte vechi, descendenţi ai vechilor corşi, despre care Ptolemeu a scris în lucrarea "Geografia". Insula a fost apoi deţinută de Pisa, de Aragon şi de Genova. Ca urmare, limba corsicană s-a format pe baza limbii italiene. Periodic, Corsica a devenit liberă. În 1729 corsicanii şi-au declarat independenţa faţă de republica Genova (Respublica Ianuensis), lupta a durat 26 de ani şi în 1755 a fost proclamată republica din Insula Corsica condusă de Pascal Paoli. În 1764 fiind vândută Franţei. În 1769 după bătălia de la Ponte Nova, rezistenţă din Insula Corsica a fost ruptă, iar în cele din urmă insula a ajuns sub control francez. După Revoluţia franceză, corsicanii au încercat din nou să-şi câştige libertatea, şi asta în ciuda faptului că împăratul Franţei era Napoleon Bonaparte.

marți, 10 ianuarie 2012

Scoţia liberă!

Într-o epocă a crizei economice, mai mult ca niciodată există o chestiune de determinare naţională a popoarelor. Cel mai frapant lucru este faptul că problema cea mai prezentă astăzi, nu este în Africa sau Asia, ci în Europa de Vest. Astăzi, dorinţa scoţiană de delimitare faţă de Regatul Unit, este la cel mai înalt nivel. Parlamentul regional scoţian solicită un referendum (majoritatea în parlamentul scoţian este un partid naţionalist moderat, politica lor prioritară este o mai mare autonomie faţă de Londra) printre locuitorii din Scoţia.

Prim-ministru britanic, David Cameron, referindu-se la acest referendum, pune la îndoială legitimitatea dreptului poporului scoţian de a-şi determina propriul viitor. Guvernul britanic şi societatea lui de descompunere trebuie să-şi reamintescă, că Scoţienii sunt un popor iubitori de libertate, cu o tradiţie veche de a trece de la vorbe la fapte încă de pe vremea lui William Wallace. William Wallace, desigur, a intrat în istorie, dar SSC(Grupul Separatist Scoţian) şi o altă serie de grupuri similare radicale au rămas autonome şi active mai ales în lumina evenimentelor recente.

sâmbătă, 7 ianuarie 2012

Scrisoare către România

“Bună ziua,

Numele meu este Bianca Alexandra Cobori, am studiat Antropologia Economică şi în prezent mă ocup de Management Cultural. Am 24 de ani, locuiesc în Bucureşti şi pentru mine Roşia Montană reprezintă, dincolo de o chestiune amplu controversată, acasă.

Am plecat în urmă cu cinci ani dintr-un loc sărăcit forţat, cu o comunitate despicată, cu oameni independenţi şi mândri transformaţi peste noapte în cerşetori la uşile unei companii apărute din senin şi de niciunde; dintr-un loc controversat în care planurile de viitor, principiile, valorile sau priorităţile fuseseră şterse ca prin minune şi înlocuite de un parvenism şi pierdere a verticalităţii ce păreau să convină ambelor părţi. Oamenii deveneau bogaţi peste noapte şi plecau dintr-un loc în care parcă nu fuseseră niciodată, în timp ce o companie străină fără vreo istorie sau responsabilitate, înghiţea încetul cu încetul, o localitate întreagă şi făcea presiuni fantastice asupra oamenilor ce-şi păstrau încă scepticismul.

miercuri, 4 ianuarie 2012

Naţional-Sindicalismul portughez

Când se menţionează de Naţional-Sindicalism, în general se aminteşte doar de versiunea spaniolă şi se ignoră cea portugheză, împinsă de la spate de Rolao Preto şi de mulţi alţi activişti. Naţional-sindicalismul a fost urât atât de dictatura noului stat din Portugalia cât şi de opoziţia comunistă, care dorea să uite că nu a fost singura mişcare politică persecutată de către guvern.

Nu vă voi spune despre istoria acestei mişcări, ci numai despre înclinaţiile politice care au făcut ca mebrii lor să fie numiţi "fasciştii" de către stângă, şi "comuniştii" de către dreaptă. A fost o mişcare orientată spre muncitori, care a avut, de asemenea, şi mulţi intelectuali. Aceştia purtau cămăşi albastre, albastru fiind culoare proletariatului portughez la acel moment.

luni, 2 ianuarie 2012

Despre comunitarism şi societatea civilă

Spiritul comunitarist a fost întotdeauna caracteristic omului nostru. Ţăranii se asociau atunci când era nevoie de construit o fântână, de instalat o troiţă la marginea drumului, de înălţat o casă pentru o familie tânără. Când eram mic şi plecam pe la bunici, mai exista obiceiul CLĂCII - când mahalale întregi se adunau pentru a face împreună o lucrare frumoasă. De acolo omul îşi întărea sentimentul de solidaritate cu semenii săi, căpăta încredere că orice nu s-ar întâmpla, cei din jurul său îi vor da o mână de ajutor.

De atunci s-a întâmplat ceva. Fiecare s-a închis în propria sa colivie. Gardurile gospodăriilor devin tot mai mari. Comunităţile s-au destrămat, fiecare a declarat război împotriva celorlalţi. Oamenii s-au împărţit în clanuri, partide politice, considerând că vor putea supravieţui şi prospera pe cont propriu. În realitate, cu toţii au nimerit în capcană, pentru că o astfel de situaţie loveşte crunt în toţi în egală măsură.