marți, 29 noiembrie 2011

Cele 5 revoluţii

Notă:
Nu luăm în calcul termeni ca dreapta sau stânga(cu referire la opiniile politice), dar îi vom folosi pentru a nu deruta eventualii cititori.

1) Revoluţia naţionalistă
Într-un moment în care capitalismul internaţional restricţionează tot mai mult suveranitatea naţiunilor, forţăndu-le să permită influenţa directă şi indirectă prin instituţii ca FMI şi Banca Mondială, pentru a se conforma cu nevoile de pe piaţa mondială capitalistă, relevanţa problemei naţionale este în creştere peste tot în lume .

Vedem naţiunea ca o comunitate naturală, care se bazează pe pilonii de cultură, tradiţie, limbă, origine şi patrimoniu comun istoric. Din acest motiv, milităm pentru un nou tip de naţionalism, care nu divide naţiunile şi oamenii pe baza de apartenenţă ca "superior" şi "inferior", ci se bazează pe convingerea că fiecare naţiune ar trebui să aibă dreptul de a-şi determina destinul, fără amestec din afară. Pentru Germania, acest lucru înseamnă o luptă pentru independenţa faţă de NATO şi UE, şi o solidaritatea cu toate popoarele care luptă pentru eliberarea lor. Naţionalismul de stânga aşa cum este reprezentat de o mare parte dintre mişcările de eliberare naţională, îndreptat împotriva şovinismului şi a imperialismului, este o componentă integrantă din programul nostru.

vineri, 25 noiembrie 2011

Jean Thiriart, un Machiavelli al Europei unite

Un cititor înrăit de Hobbes, Machiavelli şi Pareto, belgianul Jean Thiriart(1922-1992), fondator al mişcării pan-europene Jeune Europa(Tânăra Europă), a fost un teoretician al unei Europe Mari de la Galway la Vladivostok, după cum o spunea el.

Născut în 1922 într-o familie liberală din Liege, Jean Thiriart a fost un tânăr militant în rândurile extremei stânga marxiste, ca parte a Tinerii Gărzii Socialiste Unificate şi a Uniunii Socialiste Antifascistă. El a salutat pactul Ribbentrop-Molotov din 1939 cu entuziasm: "Cea mai frumoasă, mai interesanta zii din viaţa mea, recunosc, a fost pactul germano-sovietic"[1]. Pentru că, pentru el, "naţional-socialismul nu a fost un duşman al comunismului, ci un concurent"[2].

vineri, 18 noiembrie 2011

Constantin Noica

Iluziile unui tânăr din familie

O mare personalitate a unei naţiuni este acea figură a cărei acţiuni au contribuit la binele comunităţii în care s-a născut, formând din ţara sa un mediu solid şi prosper pentru generaţiile viitoare. Oamenii care fac fapte mari sunt oamenii care îşi folosesc aptitudinile nu numai în folosul lor, ci în numele unui bine comun cu întreaga populaţie din care face parte. Un astfel de om a fost Constantin Noica.

Noica este unul dintre personajele acelea interbelice care a simţit şi dorit ca idealul său sa fie unul împărtăşit de tot poporul. A făcut parte din acea generaţie de tineri care a crescut cu un ideal colectiv cultivat prin educaţie şi întărit de atmosfera agitată a epocii dintre razboaie. Deşi faptele sale s-au limitat în mare parte la domeniul cultural, înainte ca cititorii să se grăbească a-şi forma prejudecăţi, trebuie să ia în calcul faptul că în afara culturii nu poate exista educaţie, şi nici progresul unui popor.

miercuri, 16 noiembrie 2011

Naţional-Socialism, o mişcare de stânga

Un articol de Povl H. Riis-Knudsen.

De mult prea mulţi ani a fost acceptat faptul că Naţional-Socialiştii sunt de extremă dreapta, doar rareori au fost catalogaţi altfel. La un moment dat, a devenit o politică oficială a Uniunii Mondiale a Naţional Socialismului (WUNS) de a evita termenul "de dreapta" pentru naţional-socialişti, susţinând că Naţional Socialismul nu se încadrează în modelul de "dreapta" sau "stânga". În schimb se consideră ca stă deasupra acestor distincţii. Acest lucru mai mult ca sigur a fost un pas către direcţia cea bună, dar în acest moment şi în contextul luptei actuale s-ar putea totuşi, să fie o idee bună să-şi reconsidere întreaga întrebare despre aripile politice. Să se facă câteva puncte clare cu privire la sensul termenilor "dreapta" sau "stânga" şi aplicarea lor în scena politică actuală.

Din punct de vedere istoric cuvintele "dreapta" şi "stânga", cu referire la opiniile politice cu originea în Franţa pre-revoluţionară erau, cei care au dorit să păstreze sistemul de guvernare mai mult sau mai puţin cum a fost înainte erau aşezaţi în partea dreaptă în Adunarea Naţională, în timp ce, acei care au vrut schimbari mai radicale au stat în stânga.

luni, 14 noiembrie 2011

Originile Naţional-Bolşevismului rusesc

Dacă în prezent în Franţa sunt disponibile o serie de lucrări de referinţă care ne permit să înţelegem esenţa naţional-bolşevismului german, cu totul diferit este cazul naţional-bolşevismului rus, de existenţa căruia aflăm abia acum. O sursă de informare importantă despre acesta reprezintă lucrările autorului rus Mihail Agursky, deşi vădit ostil faţă de occident, totuşi reprezintă o importantă sursă de informaţii care predispune spre meditaţie.

Teza autorului, care a fost inspirat de lucrarea lui Ortega y Gasset “Revolta maselor”, constă în ideea că socialismul marxist, care este o componentă a bolşevismului rus, este doar un “camuflaj istoric” pentru adevăratele procese geopolitice şi istorice. În opinia lui Agursky, Lenin a practicat un limbaj dublu: scrierile sale marxiste, ar trebui considerate doar ca nişte lucrări pentru publicul larg, el însuşi, de fapt, plasându-se pe linia lui Alexandr Herzen care a respins valorile occidentale şi a promovat ideea invaziei Europei de vest de către slavi. Incă la începutul secolului, Lenin şi bolşevicii şi-au propus drept scop impunerea dominaţiei Rusiei şi a ruşilor prin intermediul revoluţiei mondiale. Din acest punct de vedere, naţional-bolşevismul rus este o ideologie naţionalistă, care legitimează sistemul politic sovietic din punct de vedere naţionalist şi nu din punct de vedere Marxist. National-bolşevismul, încearcă să impună dominaţia Imperiului rus cimentat de ideologia comunistă.

miercuri, 2 noiembrie 2011

Kai Murros : Revoluţia şi aplicarea ei în societatea modernă

Kai Murros s-a născut în 1969 la Helsinki. El a petrecut anii '90-'99 la Universitatea din Helsinki, studiind diverse discipline, în special istoria şi limbile orientale. Pentru diploma universitară, Murros a studiat schimbarea treptată a Armatei de Eliberare a Poporului Chinez, de la o gherilă la o armată modernă şi profesionistă. În numeroasele sale apariţii la TV şi radio, Murros a creat un scandal la nivel naţional cu opiniile sale naţionaliste radicale şi apetitul pentru măsurile nemiloase.

Murros ameninţase în mod deschis membrii guvernului că, după ce revoluţia naţională va triumfa, vor fi trimişi în lagăre ca duşmani ai poporului. Murros duce astăzi viaţa liniştită a unui liber cugetător, ocupându-se ocazional de grădina sa de la periferia Helsinkiului. "Revoluţia şi aplicarea ei în societatea modernă" a fost publicată pentru prima oară în aprilie 2001 de SIMILAR - Publishing Ltd. având un succes neaşteptat în rândurile tinerilor revoluţionari.

marți, 1 noiembrie 2011

Theodore John Kaczynski, Unabomber

Zilele acestea am terminat lectura “Unabomber – profetul ucigaş”. De ceva ani mă chinuiam să citesc “manifestul” faimosului terorist american în format electronic, care poate fi găsit pe internet în engleză şi rusă. Nicidecum nu reuşeam să ajung la capăt. În sfârşit, cu ajutorul versiunii româneşti tipărite a domnului Ovidiu Hurduzeu, iată că am trecut şi acest text în umilul meu bagaj de cunoştinţe.

Cine este şi ce şi-a dorit Unabomber (numele adevărat Teodor Kaczinski)? Unabomber este geniu al matematicii, care la un moment dat a fost oripilat de lumea în care trăieşte, de procesul de degradare a fiinţei umane odată cu aşa-numit “progres tehnologic”. Civilizaţia umană este asemenea unei corăbii care se mişcă spre un dezastru de proporţii (aşa cum ne prezintă în minunata sa parabolă “Corabia nebunilor”), iar ţipetele celor care conştientizează acest lucru sunt luate drept o nebunie (a se ascultă piesa trupei Pasărea Colibri “Nebunul cu ochii închişi”).