vineri, 25 mai 2012

Împărat şi proletar

                                                De Mihai Eminescu
Pe bănci de lemn, în scunda tavernă mohorîtă,
Unde pătrunde ziua printre fereşti murdare,
Pe lîngă mese lunge, stătea posomorîtă,
Cu feţe-ntunecoase, o ceată pribegită,
Copii săraci şi sceptici ai plebei proletare.

Ah! - zise unul - spuneţi că-i omul o lumină
Pe lumea asta plină de-amaruri şi de chin?
Nici o scînteie-ntr-însul nu-i candidă şi plină,
Murdară este raza-i ca globul cel de tină,
Asupra cărui dînsul domneşte pe deplin.

Spuneţi-mi ce-i dreptatea? - Cei tari se îngrădiră
Cu-averea şi mărirea în cercul lor de legi;
Prin bunuri ce furară, în veci vezi cum conspiră
Contra celor ce dînşii la lucru-i osîndiră
Şi le subjugă munca vieţii lor întregi.

Unii plini de plăcere petrec a lor viaţă,
Trec zilele voioase şi orele surîd.
În cupe vin de ambră - iarna grădini, verdeaţă,
Vara petreceri, Alpii cu frunţile de gheaţă -
Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid.

Virtutea pentru dînşii ea nu există. Însă
V-o predică, căci trebuie să fie braţe tari,
A statelor greoaie cară trebuie-mpinse
Şi trebuiesc luptate războaiele aprinse,
Căci voi murind în sînge, ei pot să fie mari.

luni, 14 mai 2012

Jean Barrot: Antifascismul - cel mai prost produs al fascismului

(...)Din perioada interbelică, termenul de "fascism" a rămas în vogă. Ce grup politic nu şi-a acuzat adversarii săi de folosirea de "metode fasciste"? Stânga nu se opreşte niciodată din a denunţa renaşterea fascismului, dreapta nu se abţine în a eticheta PCF (Partidul Comunist Francez) ca "partid fascist". Semnificând totul şi nimic, cuvântul şi-a pierdut sensul, deoarece opinia internaţională liberală descrie orice stat puternic ca "fascist". Astfel, iluziile fasciştilor din anii treizeci sunt reînviate şi prezentate ca realitatea contemporană. Franco a fost pretins ca un fascist la fel ca mentorii săi, Hitler şi Mussolini, însă nu a existat niciodată o Internaţională fascistă.

Dacă astăzi coloneii greci şi generalii chilieni sunt numiţi fascişti de către ideologia dominantă, cu toate acestea, ei reprezintă variante ale statului capitalist. Aplicarea etichetei fasciste unui stat echivalează cu denunţarea partidelor de la capul statului. Astfel, se evită critica statului prin denunţarea celor care îl conduc. Stânga încearcă să autentifice extremismul cu nuanţa lor şi se plânge de fascism, în timp ce neglijează critica statului. Practic, propun o altă formă de stat (democratic sau popular), în loc de cel existent.

marți, 8 mai 2012

Banii

Alain de Benoist
Desigur, toată lumea preferă să aibă cât mai mulţi. "Banii nu cumpără fericirea, dar o întreţin" - se spune. Avem însă, nevoie să aflăm ce înseamnă această fericire. Max Weber a scris în 1905: "Natura unui om nu vrea să câştige mai mulţi bani, ci vrea doar să trăiască cum este obişnuit să trăiască şi să câştige cât de mult este necesar."

Numeroase anchete au arătat un contrast relativ între creşterea standardului de trai şi nivelul de satisfacţie în rândul persoanelor fizice. Având mai mulţi bani nu înseamnă neapărat mai multă fericire. În 1974, în studiile sale, Richard Easterlin a stabilit că nivelul mediu de satisfacţie exprimat de către populaţie a rămas practic neschimbat din 1945, în ciuda creşterii spectaculoase a bogăţiei în ţările dezvoltate (acest "paradox Easterlin", a fost confirmat recent). Nerespectarea indicilor de a măsura creşterea materială, cum ar fi PIB-ul, în scopul de a evalua nivelul de bunăstare reală, este de remarcat, de asemenea, bine - mai ales la nivel unei anumite comunităţi. Nu există nici un astfel de serviciu care ar fi capabil să calculeze preferinţele individuale în funcţie de preferinţele sociale.

luni, 23 aprilie 2012

Bârlad

Stop extracţiei gazelor de şist!