miercuri, 16 noiembrie 2011

Naţional-Socialism, o mişcare de stânga

Un articol de Povl H. Riis-Knudsen.

De mult prea mulţi ani a fost acceptat faptul că Naţional-Socialiştii sunt de extremă dreapta, doar rareori au fost catalogaţi altfel. La un moment dat, a devenit o politică oficială a Uniunii Mondiale a Naţional Socialismului (WUNS) de a evita termenul "de dreapta" pentru naţional-socialişti, susţinând că Naţional Socialismul nu se încadrează în modelul de "dreapta" sau "stânga". În schimb se consideră ca stă deasupra acestor distincţii. Acest lucru mai mult ca sigur a fost un pas către direcţia cea bună, dar în acest moment şi în contextul luptei actuale s-ar putea totuşi, să fie o idee bună să-şi reconsidere întreaga întrebare despre aripile politice. Să se facă câteva puncte clare cu privire la sensul termenilor "dreapta" sau "stânga" şi aplicarea lor în scena politică actuală.

Din punct de vedere istoric cuvintele "dreapta" şi "stânga", cu referire la opiniile politice cu originea în Franţa pre-revoluţionară erau, cei care au dorit să păstreze sistemul de guvernare mai mult sau mai puţin cum a fost înainte erau aşezaţi în partea dreaptă în Adunarea Naţională, în timp ce, acei care au vrut schimbari mai radicale au stat în stânga.


Prin urmare, termenul de "dreapta" a fost folosit pentru reacţionari şi "stânga" pentru revoluţionari - termeni care au devenit cunoscuţi şi utilizaţi universal.

Nici cuvântul "reacţionar", nici cuvântul "revoluţionar", nu spune ceva universal despre punctele de vedere în cauză. Ambele sunt relative şi au primit semnificaţia lor specifică numai într-un context istoric dat. Revoluţionarii din vremurile de odinioară, ca de exemplu, Liberalii Naţionali Europeni ai secolului 19, nu par foarte revoluţionari azi - dimpotrivă! La fel ca şi reacţionarii de astăzi ar fi fost consideraţi foarte revoluţionari acum 200 de ani.

Atunci când comuniştii au preluat puterea în Rusia în 1917 au făcut în aşa fel încât să răstoarne revoluţionarii la un regim ineficient şi corupt, în timp ce astăzi ei reprezintă instituirea reacţionară care se confruntă cu o nouă provocare revoluţionară.

În timpul nostru aripa stângă tradiţională este predominant Marxistă - chiar la un asemenea grad încât chiar termenul de "aripa stânga" este considerat a fi sinonim cu cuvântul "Marxist". Desigur, acest lucru nu are nici o baza în realitate. Orice revoluţionar este "de stânga" - datorită faptului că marxiştii au avut o concurenţă mică reuşind să-şi însuşească termenul.

Pe de cealaltă parte a spectrului politic avem dreapta, formată din reacţionari care doresc să păstreze societăţile actuale şi aşa-numita civilizaţie creştină din Vest, cu materialismul şi capitalismul ei. Dreapta se ridică pentru valorile tradiţionale patriotice: sunt buni creştini şi buni cetăţeni, care apăra Constituţia, sunt loiali ţării lor şi monarhului lor(dacă au unul). Aceştia sunt dispuşi să meargă la război împotriva oricărei naţiuni să-şi afirme măreţia, chiar dacă aceast lucru ar înseamna să ducă un război nuclear împotriva altei ţari albe, dacă, vor crede că sistemul de guvernare al acelei ţări ameninţă ordinea lor proprie, indiferent de cât de coruptă şi de degenerată este. Ei sunt pentru o economie bazată pe libera iniţiativă, fără restricţii, indiferent de consecinţe, dar le displace tendinţa politică liberală, precum şi integrarea rasială şi imigraţia, pentru că ei se tem de orice modificări care le-ar putea strica ordinea în care sunt obişnuiţi.

Unde se găsesc Naţional-Socialiştii în acest spectru pare destul de clar: Stânga! - fără nici o îndoială ! Nu dorim păstrarea sistemului actual sau orice parte a acestuia. Noi nu credem în bazele unui sistem care a condus poporul nostru în mizeria din prezent !

Noi nu vrem să sprijinim orice instituţie care este responsabilă pentru cele două războaie mondiale între naţiunile albe, precum şi nenumăratele războaie minore, reînarmare nucleară, poluarea mediului, şomajul, deziluzia totală a tinerilor (care şi-au pierdut încrederea în viitor), abuzul de droguri, pornografie, şi toate celelalte forme de degenerare completă care sunt afişate astăzi.

Noi naţional-socialiştii dorim cea mai radicală schimbare: vrem răsturnarea completă a întregii Vechi Ordini!

Întrucât Marxismul arată o filosofie egalitară cu Vechea Ordine şi se defineşte ca o mişcare materialistă, ţintind simpla redistribuire a bunurilor materiale, Naţional-Socialismul încearcă să construiască o Nouă Ordine completă bazată pe idealism şi respect profund pentru legile naturii în toate aspectele vieţii. Acest lucru, cu siguranţă, este ideea cea mai revoluţionară a acestui secol - şi este foarte "de stânga"! - şi cu siguranţă nu este Marxistă! Comparativ cu Naţional-Socialismul, Marxismul nu este altceva decât o idee pseudo-revoluţionară, inventată de creştinism şi susţinută de democraţia liberală: Dacă toţi oamenii sunt egali, de ce nu se distribuie toată averea în mod egal? Marxismul este pur şi simplu o parte a Vechii Ordini pe care o vrem distrusă.

Nu este de mirare ca Naţional-Socialismului căruia i s-a dedicat atât timp cât şi energie spre atitudini tradiţionale de dreapta, a eşuat complet. Prima condiţie pentru a crea ceva în această lume este să ai o idee clară a ceea ce îţi doreşti, şi să cunoşti modul în care se poate realiza lucrul respectiv. De exemplu, un sculptor care doreşte să creeze o operă de artă începe cu un concept mental, apoi îşi propune să-l realizeze pe materialul ales. Nu dă ocazional cu dalta pe o bucată de marmură, întrebându-se ce rezultat va avea.

Astfel, este esenţial să realizăm că Naţional-Socialismul nu este doar o forma de extremă dreaptă. Oricine în rândurile noastre, care încă are astfel de noţiuni ar trebui să se dedice studierii ideilor Naţional-Socialiste pentru a găsi sensul şi semnificaţia lor, sau în cazul în care acesta nu are energia sau capacitatea de a face acest lucru, el ar trebui să găsească o altă priză pentru activităţile lui. În această mişcare nu este loc pentru visători religioşi şi frustraţi, ci numai pentru revoluţionari dedicaţi Naţional-Socialismului!

* * *

Să recunoaştem : "Aripa dreaptă" este în cea mai mare parte un conglomerat jalnic de oameni cu idei foarte neclare.

Aceştia îşi dau seama că ceva nu este în regulă, dar refuză să părăsească Vechea Ordine. În schimb, se agaţă de ea cu toată puterea lor şi doresc să revină la "Vechiul Stat al Afacerilor", cum a fost acum 75 sau 100 de ani în urmă, gândindu-se că în acest fel li se vor rezolva toate problemele. Aceştia pur şi simplu nu reuşesc să vadă că mizeria în care ne aflăm în ziua de azi este un rezultat logic al sistemului de acum 100 de ani, că bazele acestui sistem nu au fost suficient de bune şi stabile pentru a ne proteja de "dezvoltarea" din prezent.

Tatăl celor mai multe dintre problemele noastre este de găsit în acea idee creştină, a cărei filozofie egalitară, străină şi nefirescă a jefuit poporul nostru de sufletului lui. Dar care continuă să fie lăudată ca scut împotriva declinului din jurul lor. Când toate încercările lor inutile să oprească dezvoltarea se vor irosi, devin frustraţi şi se transformă în nişte invidioşi, pentru simplu fapt că nu au nici o viziune reala şi nici o ideologie.

Este o dovadă istorică, că nimic bun nu ieşit vreodată din "aripa dreaptă".

Dacă nu ar fi fost revoluţionari ca, Copernic, Kepler, Giordano Bruno şi Galileo, am fi crezut în continuare că pământul este plat şi centrul universului. Când capitalismul s-a dezvoltat, nu a făcut nici o încercare de a rezolva problemele sociale care au rezultat din revoluţia industrială, ci a mers spre a exploata fără milă noua clasă de muncă - dând astfel naştere gândurilor revoluţionare cum sunt exprimate în ideologia Marxistă. Toate îmbunătăţirile necesare şi sociale care au fost văzute în ultimii 100 de ani au fost introduse numai după o presiunea grea din partea "aripei de stânga", conservatorii de dreapta fiind în retragere constantă, compătimitori, încercând să păstreze cât mai mult posibil pentru ei.

Asta nu înseamnă ca orice efort de a răsturna un sistem stabilit este ok. Dacă omul reuşeşte crearea unei noi ordini naturale, care nu se va fosiliza ci ar rămâne un organism viu care se dezvoltă în limitele legii naturii, adoptarea de noi perspective ştiinţifice şi filozofice în viaţă, fără a se agăţa de concepţii învechite, ar fi într-adevăr, o infracţiune gravă, pentru a reveni la materialism şi egoism, creştinism, sau orice altă filozofie ne-naturală. Că este bine sau rău poate fi judecat numai pe baza legilor naturii - cu cât mai aproape de ele cu atât mai bine.

Este aproape universal acceptat faptul că există o prăpastie între Naţional-Socialism şi Marxism.

Singurul lucru în comun al Naţional-Socialismului cu aripa dreaptă este problema rasială. Dar există şi aici diferenţe extreme. Cei de "dreapta" consideră, că fiind alb ai o valoare absolută, ridicănd rasa ariană deasupra tuturor organismelor vii şi dăndu-i dreptul de a face ce vrea cu lumea. Ca Naţional-Socialişti nu suntem interesaţi doar de bunăstarea imediată a rasei noastre. Vedem rasa albă ca parte a ordinii naturale a întregului univers. Dorinţa noastră este de a păstra întreagul mediu natural, inclusiv alte rase umane, dintr-un respect profund pentru înţelepciunea nepătrunsă a Naturii. Fără îndoială rasa noastră are posibilităţi mari de capacitate intelectuală ... dar abilităţile sale nu au absolut nici o valoare, în cazul în care nu sunt puse la utilizarea în conformitate cu legile naturii.

Pentru prea mult timp ne-am alăturat în cor susţinând "White Power"(Puterea Albă), şi a fost ignorat faptul că rasa noastră a avut parte de puterea absolută de cel puţin 2000 de ani. Şi exact această putere a condus la societatea de astăzi.

Astfel, noi nu împărtăşim convingerile de dreapta în a continua expansiune tehnologică şi economică, care a condus deja la poluarea aerului, a apei, şi a făcut zone imense improprii pentru a trăi - o dezvoltare care înseamnă că stratul de ozon din atmosfera va fi distrus sistematic, astfel încât generaţiile care vin să fie expuse la radiaţii care le-ar pune în pericol viaţa, pădurile tropicale care ne furnizează oxigen sunt defrişate pentru a face loc creşterii industriale, deşerturile irigate astfel încât apa luată din zonele fertile, le vor transforma în deşerturi, la rândul lor.

Toate acest lucruri sunt rezultatul geniului arian, fără de care nu ar fi existat - geniu care nu a fost pus să lucreze pentru a construi o lume mai bună, pentru copiii şi nepoţii noştri, ci numai pentru a satisface lăcomia umană de moment, pentru a asigura viaţa plăcută de acum, fără a ţine seama de viitor. Această tendinţă fatală a transformat ţările industrializate albe din Vest, în state mult mai degenerate decât orice societate primitivă din aşa-numita Lume a Treia. Fiind violent susţinute de aripa dreaptă, care pare să creadă că totul va fi bine dacă numai negrii, evreii, chinezii, etc, vor fi expulzaţi. Ştim că în sine, acest lucru nu ar schimba nimic.

Scopul nostru este o renaştere spirituală completă, iar scopul nostru imediat este de a defini şi pune bazele pentru această renaştere, care va fi singurul lucru care poate da luptei rasiale un sens. Şi această luptă nu ar trebui să fie înţeleasă ca o luptă împotriva altor rase, ci ca o luptă necruţătoare împotriva decadenţei rasei noastre. Recursurile izolate cum că rasa să fie baza unei noi societăţi sunt lipsite de sens, vom depăşi această decadenţă numai dacă vom găsi drumul nostru înapoi spre valorile naturii. Dacă rasa noastra poate supravieţui numai în cadrul sistemului actual, atunci nu dorim să supravieţuiască. Pentru că aceast lucru nu ar reprezenta nimic altceva decât cea mai gravă formă de degenerare anti-naturală.

Strigătul "White Power"(Puterea Albă) poate câştiga un sens doar dacă, prin acesta, ne referim la dorinţa de a reactiva puterea naturii, aşa cum rămâne în geniul omului alb a cărui datorie este de a folosii această putere pentru a menţine principiul însuşi al vieţii. Desigur, asta nu înseamnă că suntem în favoarea oricărui fel de multirasialism. Rasa este una dintre pietrele de temelie ale ordinii naturale, şi astfel, trebuie să fie apărată la fel ca toate celelalte principii naturale.

Cu siguranţă culoarea albă a pielii cuiva nu este un semn distinctiv al calităţii umane. Rasa albă a permis lumii să alunece în pragul dezastrului, şi dacă nu poate fi adusă pentru a realiza că, calităţiile vieţii pot fi îmbunătăţite doar prin înlocuirea societăţii materialiste de consum - aceasta societate fiind/este scopul suprem atât al marxismului cât şi a liberalismului.

Fireşte, Naţional-Socialismul nu crede că ar trebui să ne întoarcem la peşteri din epoca de piatră, dar crede că niciodată nu ar trebui să luam mai mult din Natură decât putem pune la loc. Calitatea vieţii ar trebui să însemne mai mult pentru noi decât calitatea bunurilor materiale. În societatea deziluzionantă de astăzi, un număr tot mai mare de oameni încep să înţeleagă acest lucru, şi mai mult, încep să protesteaze împotriva guvernanţilor. Aceştia nu devin Naţional Socialişti, dintr-un motiv simplu: Ei nu sunt conştienţi de faptul că numai Naţional-Socialismul poate rezolva actualele probleme cruciale.

În schimb permit ca mişcările lor de protest să fie preluate de către Marxişti, care stau mai bine la vânzare produsului lor decât Naţional-Socialismul, în ciuda faptului că nici un guvern Marxist nu a făcut vreodată nici cea mai mică încercare de a aborda aceste probleme, deoarece, pur şi simplu conceptul de Marxism este materialist, şi nu este în nici un punct interesat de valorile naturale.

Marxismul utilizează numai nemulţumirea populară pentru a-şi promova ideologia. În timp ce Naţional-Socialismul încearcă să câştige peste grupurile mici de franjuri tradiţionale de extremă dreapta, cu tot cu politica şi religia lor, megalomania notorie, precum şi lipsa lor de angajament la o cauză - rezultând ca fiind într-o permanentă defensivă în încearcarea de a salva ceea ce trebuie distrus - Marxiştii obţin un punct de sprijin în rândul cetăţenilor în cauză, care renunţă la materialismul nelimitat dintr-un idealism preocupat pentru viitorul planetei noastre.

În cea mai mare parte, aceşti oameni nu realizează că menţinerea ordinii naturale solicită o soluţie mult mai ambiţioasă decât măsurile de combatere a poluării, eliminarea energiei nucleare şi bombei atomice. Ei nu văd că se cere, de asemenea, separarea rasială şi o reînviere spirituală generală, care pot duce Omul înapoi la sursele de viaţă. Aceşti oameni idealişti care luptă pentru Natură, ne aparţin - fiind mult mai valoroşi decât o bună parte dintre tinerii deziluzionaţi care îşi spun Naţional-Socialişti în încercarea de a-şi stimula ego-urile şi a-şi ascunde problemele lor personale şi de insecuritate în spatele unor aşa-zise uniforme şi titluri ridicole.

Dar ecologiştii nu sunt atraşi de o adevărată luptă sau de o propaganda aprigă, acest lucru confirmând doar impresia lor negativă asupra Naţional-Socialismului. Nici măcar nu ajuta discuţia cu ei despre semnificaţia de rasă, pentru că ei nu au ajuns încă atât de departe în dezvoltarea lor ca să poată vedea relevanţa problemei rasiale. Aceştia trebuie să fie abordaţi cu privire la aspectele care îi privesc aici şi acum. Pentru a face acest lucru, este necesar producerea de materiale concrete privind problemele de mediu aşa cum se vede din punctul de vedere Naţional-Socialist, şi să se meargă unde aceste grupuri se strâng în semn de protest împotriva bombelor, poluării şi războiului nuclear.

Nu ne putem aştepta ca ecologiştii să vină la noi, pentru că nu au nici o modalitate de a şti ceea ce Naţional-Socialismul este, şi dacă nu reuşim să intrăm în contact cu ei, vor fi pierduţi în detrimentul Marxiştilor. Aceşti noi protestatari (Ecologiştii) ne sunt ostili - pentru simplul fapt al deceniilor de propagandă inamică, care nu numai ca au înstrăinat oameni inteligenţi de la orice fel de mişcare care îşi exprimă deschis ideile Naţional-Socialiste, dar care a reuşit şi să atragă, de asemenea, un număr mare de persoane în mişcărea noastră care nu se împotrivesc aceastei imagini de propagandă a Naţional-Socialismului, care vin la noi pur şi simplu pentru că vor să trăiască în această imagine. Ei doresc să fie astfel fiare criminale, însetate de sânge care ajung să fie în nenumărate producţii de la Hollywood şi arătaţi de către presă ca "nazişti teribilişti".

Pentru prea mult timp am binevenit astfel de psihopaţi în rândurile noastre şi pentru prea mult timp nu am reuşit să ne disociem de alte organizaţii care fac acelaşi lucru. Deoarece oamenii care îşi spun Naţional-Socialiştii şi flutură o Svastica nu sunt neapărat camarazii noştri! Multele organizaţii care încă nu îşi dau seama de acest lucru sau îl ignoră sunt sortite eşecului - şi din păcate, aşa suntem şi noi, dacă nu luăm fiecare oportunitate care ni se oferă să-i denunţăm în public. De multe ori a fost spus că nu ar trebui să "se spele rufele" în faţa duşmanilor noştri şi că toate "luptele interne" ar trebui să rămână în interiorul zidurilor noastre. Cu toate acestea, nu sunt "rufele noastre" şi cel mai sigur nu sunt "luptele noastre interne" - aceasta este o operaţiune de dezinfectare necesară ce trebuie efectuată în public.

Cei mai aprigi duşmanii ai noştri nu sunt evreii sau comuniştii, ci oamenii care îşi spun Naţional-Socialişti şi înjosesc conceptele fundamentale ale filosofiei noastre, prin comportamentul lor, confirmând astfel impresia deformată a ideii transmise la dispoziţia publicului de către inamicul nostru. Într-adevăr, nu putem simţi nici o loialitate faţă de astfel de oameni şi nici prietenie. Dimpotrivă, trebuie să ne scăpăm de orice fel de legătură cu aceştia, şi a arăta oamenilor că nu ne aparţin. Mai presus de toate, trebuie să depunem mari eforturi pentru a face exact acele lucruri care nu sunt aşteptate de la noi.

Este de aşteptat să adoptăm orice "dreptaci" care flutură o zvastică - şi cu siguranţă nu este de aşteptat să fim găsiţi oriunde în apropierea "stângii", pur şi simplu pentru că oamenilor li s-a spus în continuu că suntem de extremă dreapta. În consecinţă, ar trebui să li se arate în mod deliberat că aceştia au fost dezinformaţi. Efectul surpriză va fi probabil, de a face cel puţin unii oameni sa ne asculte ce avem de spus. În plus, va pune lumea pe gânduri despre ceea ce li se va spune cu privire la Naţional-Socialism, atunci când îşi dau seama că au fost minţiţi o dată pe acest subiect.

* * *

Trebuie de remarcat faptul nu suntem o asociaţie istorică.

Mulţi dintre Naţional-Socialişti par să creadă că vom revigora Germania Naţional-Socialistă şi o vom transporta si în alte părţi ale lumii. Acesta este modul în care inamicul nostru ar dori să ne facă să parem, dar acest lucru nu este cazul! Germania Naţional-Socialista reprezintă o încercare - şi nu cu totul una de succes! - O comunitate Naţional-Socialistă la un moment dat şi într-un context istoric dat. Ne poate inspira şi învăţa, dar nu se poate revigora - sau nici măcar nu ar trebui să încercăm acest lucru vreodată. A fost un experiment conceput pentru a face faţa unui set de probleme care au fost de preocupare majoră pentru poporul german, la vremea respectivă, dar care nu sunt neapărat la fel de importante pentru oamenii din zilele noastre.

Atunci când Hitler a pornit misiunea sa istorică de a reorganiza Germania, cu aproximativ 60 de ani în urmă, întreaga naţiune germană a fost în genunchi din punct de vedere economic, militar si politic. După înfrângerea suferită în primul război mondial, Germania a pierdut nu numai toate coloniile, dar şi o parte enormă din teritoriul său European unde câteva milioane de germani s-au trezit alungaţi din Patria Mamă, trăind o viaţă mizerabilă ca minorităţi în ţări străine. Ce a mai ramas din Germania a fost complet demilitarizat, iar greutatea creanţelor scandaloase pentru reparaţii invocate de către cuceritori au cauzat cea mai hidoasa inflaţie din istoria omenirii, zdrobind orice posibilitate de redresare economică. În această situaţie, o mică minoritate de emigranţi evrei din Orient câştiga încet controlul asupra economiei spulberate, precum şi întreaga viaţă culturală şi politică a ţării. În comparaţie cu această situaţie, toţi cei care vorbesc despre o criză economică actuală sunt ridicoli. Semnificativ, orice ţară din cele din Est, chiar şi cele mai comuniste sunt cu mult mai bine decât a fost Germania în anii '20. Astăzi este doar o chestiune de a-ţi vinde maşina de familie şi, probabil, trecerea la un apartament mai ieftin. În Germania a fost pur şi simplu o chestiune de supravieţuire.

* * *

Cu toate acestea, ne confruntăm cu o ameninţare mult mai gravă decât cu ce s-a confruntat Hitler.

Germania sa a fost în continuare o ţară destul de omogenă, în cazul în care cei mai mulţi dintre oameni sunt legaţi de un set de valori comune, norme şi o credinţă comună în tradiţia culturală a naţiunii. Ei au vrut să-şi recâştige puterea fostului lor stat, să fie puternic şi respectat de către alte naţiuni. Hitler nu a trebuit să le spună să îşi iubească semenii şi rasa. Se înţelegea de la sine ca asta vor face. Valorile şi normele nu erau neapărat toate, în conformitate cu filosofia Naţional-Socialistă, dar acestea au fost o bază solidă pe care un stat Naţional-Socialist ar putea fi construit fără prea multe dificultăţi, şi astfel, Hitler putea să-şi concentreze propaganda sa politică pe lucruri mult mai lumeşti.

El a trăit în vremuri complet revoluţionare, în care nevoia de muncă şi a produselor alimentare au fost de o importanţă capitală, iar el ştia că un program care ar putea asigura aceste lucruri îi va da sprijinul populaţiei, şi astfel, a câştigat putere, încât a putut încerca să-şi realizeze viziunea politică, care desigur, a mers mult mai departe decât nevoia imediată a lucrurilor materiale.

Cu toate acestea, după cum ştim cu toţii, Naţional-Socialismul nu a fost singura forţă revoluţionară din Germania de atunci. Comuniştii aveau exact aceleaşi avantaje ca şi Hitler : o populaţie înfometată dispusă să încerce aproape orice pentru a supravieţui. De asemenea, aceşti au avantajul că ar putea indica revoluţia de succes din Rusia. Hitler nu avea nimic de genul care să facă referinţă la lupta sa. Este de remarcat că el nu a avut legătură cu puternicele ideologii de „dreapta” din trecut, cum ar fi monarhia sau biserica. Abordarea sa a fost "de stânga" şi a opus Partidul Comunisto-Marxist.

Când în sfârşit a câştigat în faţa comuniştilor, nu i-a învins în tăcere, ci le-a alungat şi suportul prin preluarea aceloraşi probleme ca ale lor, subliniind o mai bună soluţie - din toate acestea a convins lucrătorul german ca ar putea fi un lider mai bun şi mai competent decât Thaelmann, care a fost şef al Partidului Comunist German.

El a vorbit cu oamenii despre ceea ce era în cauză, în limbajul timpului său, şi a adoptat un stil militar care a fost popular intr-o ţară plină de ex-militari, care nu au avut nici un motiv să se simtă trădaţi de către guvern, şi care au fost, de asemenea, utili într-o situaţie în care a avut de luptat cu numeroasele crime ale bandelor comuniste(care au folosit foarte mult acelaşi stil şi limbaj ca a lui Hitler).

Încercarea de a imita stilul lui Hitler astăzi ar fi o sinucidere politică. De fapt a fost sfârşitul fiecărui grup care a încercat acest lucru până în prezent. Nici măcar nu se poate prelua materialul de propagandă al lui Hitler. Pentru a traduce, a imprima sau a imita din nou acest lucru într-un context diferit, nu ca orice material de studiu istoric, este ridicol. Hitler a atras masele germane din anii 1930. Trebuie să ne dăm seama şi să acceptam faptul că nu există nici o modalitate de a câştiga atenţia maselor în acest fel în situaţia actuală. Astăzi suntem în căutarea unui număr mic de idealişti.

Pentru ai găsi trebuie să ne îndreptăm atenţia spre problemele care privesc exact tipul de persoane pe care le căutăm : poluarea, ameninţarea nucleară, blestemul capitalismului multinaţional, etc. Cele mai multe dintre aceste probleme au fost necunoscute contemporanilor lui Hitler, dar nu este nici un motiv să nu le abordăm! Lumea noastră a devenit mult mai complicată decât a fost cu 50 de ani în urmă, precum şi orice mişcare politică care nu ia în considerare acest lucru se reduce la o fosilă anacronică.

Trebuie să recunoaştem că, în general, avem tendinţa de a vorbi şi scrie prea mult despre Germania Naţional-Socialistă. În ciuda a tot binele pe care am putea sa îl arătăm despre ce a făcut Hitler pentru Germania, oamenii de astăzi nu sunt foarte interesaţi de ceea ce s-a întâmplat acum 50 de ani. Ei sunt preocupaţi de prezent şi viitor. Când ne-am agăţat cu disperare de trecut, unul dintre motive a fost, că Germania Naţional-Socialistă este singurul exemplu aplicat al Naţional-Socialismului. Reprezentând gloria şi succesul pe care mişcarea noastră l-a văzut în cei 12 ani scurţi ai săi. Acest lucru este de înţeles. Avem nevoie de el în aceste vremuri dificile de umilire şi de persecuţie. Avem nevoie de acesta pentru a arăta că Naţional-Socialismul a fost victorios odată, în ciuda tuturor adversităţilor.

Cu toate acestea este extrem de periculos atunci când acest respect pentru trecut, în loc de a fi o inspiraţie de producţie, devine o fixare nostalgică pe o epocă trecută, o dragoste oarbă pentru accesorii NSDAP, uniforme, simbolurile, graduri, tunsori şi chiar pentru stilul lingvistic din anii '30. Nu aspectul exterior contează, ci ideea. Ca şi Hitler, noi trebuie să evităm să fim prinşi în istorie. Cu alte cuvinte, trebuie să arătăm cum Naţional-Socialismul poate rezolva problema şomajului de azi - şi nu în modul în care Hitler a rezolvat-o în 1933.

Ideea din spatele Naţional-Socialismului transcende pe Hitler şi Naţional-Socialismul în sine. Hitler a aplicat-o la un moment şi loc anterior ; noi trebuie să o aplicam acum. Este nesfârşită, deoarece reprezintă principiul conform căruia Natura trăieşte şi creează. Aceasta a existat de la începutul timpului şi va continua sa existe pentru totdeauna, atâta timp cât universul va exista - indiferent că rasa ariană - sau cea umană, va mai exista sau nu. Omul a renunţat la acest principiu, şi este sarcina noastră să-i aratam că nu poate face acest lucru fără a fi pedepsit, şi că toate problemele actuale sunt cauzate de credinţa nebună că omul este mai presus de Natură.

În acest sens, trebuie să fim cât de puţin legaţi de Germania Naţional-Socialistă la fel cum sunt şi ceilalţi „stângişti” sunt legaţi de Uniunea Sovietică.

* * *

De asemenea ar trebui să învăţăm de la celelalte grupări de "stânga" cum sunt organizate. Este obişnuit să se susţină că organizaţiile marxiste sunt constituite din deşeuri umane. Acesta afirmaţie poate fi, desigur, adevărată pentru cei care urmează unele grupări, dar nucleul dur al organizaţiilor Marxiste este organizat de-a lungul unor linii de calitate sigură şi devotament. Puse cap la cap, cererile puse pe un Marxist depăşesc de departe orice am îndrăznit vreodată să ne aşteptăm de la membrii noştri. Asta spune ceva despre calitate, şi explică de ce Marxiştii o duc mult mai bine decât noi, în ciuda faptului că ceea ce ei predica este un nonsens total.

Printre Naţional-Socialişti, adoptând metode care sunt în mod normal considerate a fi Marxiste, pare a fi întâmpinate cu o teamă de a nu cumva "contamina" Naţional-Socialismul. Aceasta ne va oferi o reputaţie rea, atât în rândul prietenilor cât şi a duşmanilor, pretind ei.

Acum, deja avem cu siguranţă o reputaţie rea - şi pentru a fi sincer, nu prea se poate una mai rea. Dar cum noi nu suntem prea preocupaţi de câştigarea asupra tradiţiilor conservatorare, ce mai contează?

Dacă ei nu pot face diferenţa între Comunism şi Naţional-Socialism, este problema lor, nu a noastra! În acest caz, aceştia dau dovada de o lipsă de informaţie care, este utilă pentru noi. Nu putem permite duşmanilor noştri să determine ceea ce este un punct de vedere Naţional-Socialist şi ceea ce nu este, şi cu siguranţă nu putem lăsa toate cauzele bune pentru Marxişti, doar pentru a satiface persoane care s-au dovedit a fi total inutile pentru noi oricum. Am făcut deja asta de prea mult timp şi a devenit un alt motiv pentru care Marxiştii au avut atâta succes, şi au reuşit să preia segmente într-o mai mare parte a culturii şi a vieţii noastre intelectuale, în timp ce Naţional-Socialiştii au permis să se simtă obligaţi să spună "da" la NATO, piaţa comună europeană, capitalism, inteprinderi gratuite, etc

Este momentul în care acest lucru trebuie schimbat!

Haideţi să nu mai continuăm să facem ceea ce oamenii au ajuns să se aştepte de la noi. Să facem ceea ce Naţional-Socialismul ne învaţă - nu ceea ce oamenii cred că ar trebui să ne înveţe. În această privinţă, adevărul trist, este faptul că mulţi Naţional Socialişti în gândirea lor tradiţională au căzut victime celor mai grave forme de propagandă anti-comunistă a celor de "dreapta". Principala ameninţare împotriva omului sigur nu vine din partea Moscovei, Beijingului sau a Havanei. Nu există absolut nici o cale în care se poate da vina pe comunişti pentru starea jalnică a lumii de azi : abuzul de droguri, crima, pornografie, reînarmarea nucleară, integrarea rasială, poluarea, samd.

De vină este sistemul nostru actual de guvernare, nu comuniştii şi nici evreii!

Trebuie să realizăm că aceste rele au fost create de către proprii noştrii politicieni corupţi şi depravaţi, şi că noi - popoarele ariene din lume - ne-am permis obţinerea acestui rău. Acest sistem actual este o ameninţare la existenţa planetei, iar fără acest sistem nu ar fi nici Uniunea Sovietică, nici orice alt stat comunist de astăzi. Comunismul ar fi fost nimicit în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, în cazul în care, Occidentul nu ar fi dat Uniunii Sovietice armele şi tehnologiile necesare. Chiar şi astăzi, toate statele comuniste s-ar dezintegra imediat dacă guvernele occidentale şi bancherii - care câştigă averi prin comerţul cu aceste ţări prin împrumutul de bani - ar înceta să le sprijine în mod constant..

Comuniştii ştiu cu siguranţă acest lucru, iar ei au mai mult decât suficient pentru menţinerea Europei de Est în linie, asigurând regimul comunist în Afganistan pentru constituirea unui pericol grav pentru Occident.

Interesant este, că aceleaşi corporaţii multinaţionale care generează profituri uriaşe prin comerţul cu blocul comunist, fac o altă avere cu producţia de arme. Politicienii noştri încearcând să ne convingă, că sunt necesare pentru a ne apăra împotriva comuniştilor - ca şi cum poţi apăra ceva prin distrugerea tuturor formelor de viaţă într-un război nuclear. Fiind un lucru cu totul ridicol - dar ăsta este sistemul politic şi financiar, puternic susţinut de "dreaptă".

Fără îndoială : Comunismul este cu siguranţă un lucru foarte neplăcut, dar nu reprezintă sfârşitul lumii. Creştin-democraţia liberală, cel mai probabil, da!

Există mult mai multă puritate rasială în Europa de Est decât oriunde în Vest - pur şi simplu pentru că sistemul lor de ineficienţă economică nu atrage pe scară largă imigraţia din Lumea a Treia - iar conştiinţa rasială a ruşilor(care sunt naţiunea dominantă în Uniunea Sovietică), cu siguranţă promite o perspectivă mai bună pentru supravieţuirea rasei ariene decât viziunile politicienilor liberali şi conservatori americani.

Este adevărat că, Comunismul nu acceptă principiile rasiale în teorie, dar teoria şi practica în Comunism sunt două lucruri foarte diferite.

Fără îndoială că materialismul oferit de Occident este mai atractiv, dar această viaţă plăcută este mai probabil să fie urmată de un potop care ar putea şterge şi toată viaţa de pe pământ. Cu toate acestea, cu un sistem politic bun în Occident, statele comuniste nu ar putea să existe. Ele pur şi simplu nu ar putea fi capabile să supravieţuiască pe cont propriu, iar populaţiile acestora moarte de foame ar deveni rebele. Acelaşi lucru s-ar întâmpla în cazul în care comuniştii ar prelua Vestul - regimul lor nu ar dura foarte mult timp.

* * *

În acest moment cineva ar putea îndrăzni să întrebe dacă nu ar trebui să eliminăm toate vorbele despre Naţional-Socialism şi să ne deghizăm în nişte "reali stângişti" cu o idee nouă, care ar putea fi cu uşurinţă vândută persoanelor sub un nume diferit. Aceast lucru, desigur, nu este posibil. A încerca o astfel de abordare, ne-am subestima duşmanii. Pe ei într-adevăr nu-i deranjează denumirile sau simbolurile. Ceea ce îi deranjeză sunt ideile, iar acestea nu pot fi deghizate. Inamicul nostru se va opune întotdeauna la cea ce este bun pentru poporul nostru şi ar pretinde mândrii că suntem doar nişte "nazişti". Apoi ar trebuii să se dedice mult efort pentru a "dovedi" că nu suntem. Ar fi ridicol. Multe organizaţii au încercat acest lucru ; nici una nu a reuşit.

Există numai calea cea grea : de a dovedi că Naţional-Socialismul nu este ceea ce oamenii cred şi că este singura modalitate de a asigura supravieţuirea vieţii pe această planetă. Ştim că suntem într-o poziţie slabă, dar destul de sinceră, ar trebui să fim mai degrabă bucuroşi că nu avem să ne facem griji cu privire la preluarea puterii, aici şi acum. Pur şi simplu nu am fi capabili să ne ocupăm de ea. Aceasta este una dintre faptele neplăcute pe care mulţi Naţional-Socialiştii - şi oameni care îşi spun Naţional-Socialişti - par să treacă cu vederea complet.

Nu ne-ar fi de folos să câştigăm peste noapte puterea maselor, atât timp cât nu avem numărul necesar de experţi pentru a face un stat Naţional-Socialist să funcţioneze. Avem nevoie de economişti, jurişti, administratori, biologi, etc, care sunt, de asemenea, Naţional-Socialiştii. Puterea nu ar trebui niciodată să fie un scop în sine.

Vrem să creăm o nouă ordine, deoarece dorim o lume mai bună, iar o lume mai bună nu poate fi creată doar de cerul albastru. Este nevoie de o mulţime de oameni dedicaţi, cu studii superioare pentru a efectua o astfel de sarcină : acum este mai important să câştigăm peste un anumit număr de oameni, decât să ducem o bătălie pierdută deja în stradă pentru a impresiona o serie de bigoţi şi rataţi .

Încă odată, Germania Naţional-Socialistă ne furnizează un exemplu foarte instructiv. Unul dintre motivele pentru care experimentul de acrea o ordine Naţional-Socialistă, de la început nu a putut fi finalizat şi un nou stat nu a putut supravieţui presiunii de afară, este că Adolf Hitler a trebuit să se bazeze pe un număr mare de experţi care nu aveau nimic decât dispreţ faţă de Naţional-Socialism. El pur şi simplu nu au avut timp pentru a instrui şi educa suficient de mulţi Naţional-Socialişti, pentru că a trebuit să se concentreze pe câştigarea maselor înaintea comuniştilor. Noi ar trebui să fim recunoscători că nu avem o astfel de grijă. Nu am putea câştiga o victorie revoluţionară în condiţiile actuale, oricum, hai să ne concentrăm pe stabilirea unui fundament solid pentru o mişcare de masă în viitor.

Cu toate acestea, haideţi să fim realişti. Şi aceasta, ar putea fi o bătălie pierdută. Nu avem nici o garanţie că vreodată vom câştiga. Să fim sinceri, nu avem nimic, doar o speranţă foarte vagă pentru a ne susţine convingerea că putem câştiga. Cu toate acestea, natura poate şterge omenirea de pe suprafaţa pământului, deoarece a neglijat legile universului. Acest lucru poate fi ceea ce ne aşteaptă pe noi. Noi Naţional-Socialiştii, cu toate acestea, am decis să nu acceptăm o astfel de evoluţie, fără o luptă - chiar şi împotriva sorţii!

Dar nu avem nici o dorinţă de a fi martiri pentru o cauză pierdută - exact aşa vom fi dacă ne menţinem la căile vechi. Ca Mişcare nu am avut succes până în prezent. Este timpul să ne trezim şi să recunoaştem adevărata semnificaţie a ideilor noastre.

Un prim pas este de a deveni revoluţionari profesionişti. Trebuie să lăsăm toate atitudiniile de "dreapta" şi să ne dăm seama că suntem de "stânga". În plus, ar trebui să ne oprim în a da vina pe ceilalţii pentru mizeriile noastre. Am fost cei mai răi duşmanii ai noştri, în toate privinţele, şi nu avem nevoie de ţapi ispăşitori! Orice schimbare care o dorim trebuie să înceapă cu o schimbare în atitudinea de bază a poporului nostru. Aceasta este o sarcină grea - dar gândul la cea ce se va întâmpla dacă nu vom câştiga - face să merite încercarea!

Notă :
Povl Heinrich Riis-Knudsen - Naţional-Socialist Danez. În timp ce încă era student, în 1970, a înfiinţat Tineretul Naţional-Socialist Danez(Danmarks Nationalsocialistiske Ungdom). În 1984 şi-a redenumit mişcarea în, Mişcarea Naţional-Socialistă Daneză(Danmarks Nationalsocialistiske Bevægelse) şi a stabilit câteva contacte cu alţi colegi Naţional-Socialişti(în mare parte americani şi germani). Pentru un timp a fost secretarul Uniunii Mondiale a Naţional-Socialiştilor(World Union of National Socialists), dar şi-a abandonat postul când liderul, Koel Matt, a decis să creeze din WUNS o sectă "nazistă". A militat pentru tendinţele progresive ale mişcarilor naţionaliste, respingând Marxismul, urmărind cu interes unele realizări ale comunismului, chiar vizitând URSS-ul în 1978.