joi, 20 octombrie 2011

Nicola Bombacci

Prezentăm un articol despre viaţa politică şi revoluţionară din secolul XIX, şi prima parte a secolului XX a lui Nicola Bombacci. Un prieten şi coleg al lui Mussolini şi Lenin, profesor şi soldat, naţionalist şi antimonarhist. Om ce şi-a devotat viaţa socialismului şi poporului său. Nicola Bombacci s-a născut în Civitella di Romagna, provincia Forlì la 24 Octombrie 1879. Dupa ce a absolvit seminarul, cum era moda printre revoluţionari, a început să lucreze ca profesor în şcoala primara, văzând în viitoarea generaţie o speranţă de schimbare. În acest timp l-a cunoscut pe Benito Mussolini, fiind de asemenea şi el profesor. Amândoi intrând în cercurile socialiste. De la începutul secolului tânărul Nicola i-a parte la activităţile sindicatelor care acţionau în Cram, Piacenza şi Cesena. Cu suportul colegilor lui a fost activ în lupta pentru justiţie socială şi deja în 1911 a fost ales ca membru a Consiliului Naţional al Confederaţiei Muncii (CGdL).

Dar curând a venit Primul Razboi Mondial, un război fără sens al imperialiştilor în care sute de tineri au murit pentru "Rege, Împarat sau Kaiser". În acest timp, în Modena Bombacci devine liderul local al socialiştilor. Conducând o propagandă activă anti-razboi şi o agitaţie revoluţionară, devenind chiar o celebritate locală. El fiind deja un bun prieten cu Mussolini. Bombacci releva în discursurile lui lumea imperialistă şi cum italieni sunt forţaţi să lupte pentru capriciul regelui. Fiind un oponent aprig a politicii guvernului central. În timpul războaielor Balcane şi revoluţiilor din Rusia, Nicola a fost liderul Camerei de Muncă, secretarul provincial al Federaţiei Socialiste din Modena şi editor al ziarului socialist "Mâine".

duminică, 9 octombrie 2011

Kale Borroka

Conflictul dintre basci şi autoritaţile centrale spaniole datează încă din Evul Mediu. Pe deoparte reacţionarii spanioli de dreapta, care nu sunt pentru autonomie, (nici măcar pentru existenţa bascilor ca oameni) iar pe de cealaltă parte sunt naţionaliştii basci de stânga (care sunt dispuşi să omoare spaniarzii pe melodia Eusko Gaudriak - Imnul Autonom Basc).

De ce oameni care au avut un rol proeminent în istoria spaniei, care au luminat cultura respectivă, oameni ca Miguel de Unamuno şi Pio Baroha vroiau să trăiască separaţi de restul Spaniei ? O intrebare la care mulţi îi caută răspunsul. Lupta pe care o duc naţionalistii basci datează de foate mulţi ani - partidul care e la putere în Euskadi (Ţara Bascilor), este Partidul Naţionalist Basc(naţionalişti mai moderaţi) fiind infinţat în 1895. Faimoasa ETA există din 1959 şi a reuşit să supravieţuiască în ciuda represiunii regimului Franco şi a demo(n)craţiei.

vineri, 7 octombrie 2011

Ţi se dedică ţie

Mama îţi zicea: Andrei, fii atent, în faţa blocului sunt nişte băieţi. La şcoală erai învăţat: Dacă vezi un grup din mai mulţi oameni pe o parte a străzii, treci pe cealaltă! Ai fost învăţat să nu priveşti oamenii în ochi. Asta îi poate supăra. Vei fi lovit. Bătut. Umilit. Încă de atunci, cu 15-17-20 de ani în urmă ai fost învăţat să trăieşti cu frică. Ai crescut un laş şi defapt consideri asta ceva firesc; cei din anturajul tău, care sunt exact ca tine, sunt un motiv întemeiat pentru a accepta atare situaţie. Eşti jignit iar tu apleci capul, vei fi lovit şi vei fugi; vei fugi, pentru că spre marea ta uimire e ceva care nu se potriveşte cu ceea ce ţi s-a băgat în cap, pentru că e ieşit din comunul anturajului tău şi a tot ceea ce ai considerat până acum normal.

Ţi s-a interzis să ai un cuţit. Ei ţi-au zis că vei fi tăiat cu propria ta armă, iar dacă, ferească Domnul, vei fi tu cel care loveşte - vei fi prins şi băgat la puşcărie. Existenţa fiecărui om înseamnă o mare de probleme. Laolaltă cu izbucnirile isterice ale apropiaţilor tăi, asimilezi şi piatra unghiulară din sistemul de valori menit să-ţi domine viaţa: evită problemele. Ascunde-te, fugi, fereşte-te, fii mereu cu urechile ciulite şi atent la cele din jur. Important e să nu ajungi la poliţie. Important e să nu fii dat afară din şcoală. Când te ciocneşti cu o problemă îţi tremură genunchii. Râzi când auzi de problemele altora. Râzi şi tremuri.

joi, 6 octombrie 2011

Manifestul Revoluţiei Naţionale

“Rostul nostru”

“Istoria statului român modern este istoria vrajbei dintre ursitoarele lui: banul occidental şi naţionalismul român.

Banul occidental şi-a descoperit aici la gurile Dunării interese mari şi precise: interese politice: să împiedece înaintarea Rusiei către Constantinopole; interese comerciale: să cumpere produse agrare ieftine şi să vândă produse industriale scumpe, câştigând de la particulari numai diferenţa de preţ, iar de la stat (furnituri) ceva în plus; interese economice: să exploateze direct – prin personal superior străin şi slugi indigene – imensele bogăţii ale solului şi subsolului acestei ţări; interese financiare: să încaseze dobânzile pipărate cuvenite, împrumuturilor făcute atât statului român cât şi economiei româneşti private, care aveau nevoe de un prim ajutor ca s-o ia din loc (instalări, inventar, aparat) – odată pentru România Mică, altădată pentru România Mare – cât şi de-o serie de ajutoare impuse de evenimente grave pentru destinul ţării, războiul din 1877 (Independenţa), compania din 1913 (o demonstraţie de forţă necesară) războiul din 1916 (Întregirea).

Naţionaliştii români din secolul 19 nu sunt altceva decât prima încercare a poporului român maturizat de a ieşi în lumina istoriei. În ei vorbea şi lucra energia şi tenacitatea unui neam al căruia act de naştere e columna lui Traian, despre a căruia copilărie prodigioasă – o mie de ani – nu ştim nimic şi a căruia vajnică adolescenţă ne-o povestesc cronicarii.