Unzaguista? Evident, jurnaliştii din Vest ale căror cunoştinţe istorice ale Americii Latine sunt destul de primitive sau inexistente, nu ne spun mai nimic despre acest cuvânt. În cazul în care cunoştinţele lor ar fi dincolo de domeniul Che Guevara, revoluţia cubaneză şi El Subcomandante Marcos ... ar şti că în Bolivia, cuvântul "unzaguistas" se referă la urmaşii lui Oscar Únzaga de la Vega (1916-1959), care în 1937 a fondat Falanga Socialistă Boliviană(Falange Socialista Boliviana) inspiraţia sa find Falanga Spaniolă a lui José Antonio Primo de Rivera.
În anii '30 ai secolului trecut, o mare parte din tinerii studenţi din America Latină au pus ochii pe Europa, fiind foarte încântaţi de multiplele forme ale naţionalismului şi a rezistenţei anti-comuniste. Astfel pe continentul sud-american a apărut o experienţă distinctivă a fascismului, care a dobândit diferite forme în funcţie de ţară: Naţional-Socialismul din Chile, Integralismul din Brazilia, Synarchismul Mexican, Sanchezismul din Peru, Unsagismul Bolivian, etc. Spre deosebire de Europa, aceste mişcări şi liderii lor nu au suferit represalii după 1945, ci au fost excluşi din viaţa politică. Mulţi au ajuns în tradiţionalele partide de dreapta, unii au dispărut, în timp ce alţii precum Falanga Socialistă Boliviană, au continuat lupta ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat.
Încă de la începuturile sale, în august 1937, Falanga Socialistă Boliviană s-a proclamat anti-marxistă şi anti-capitalistă, afirmând că ideologia sa poate fi rezumată în trei cuvinte : "Dumnezeu, Patrie, Familie", şi că urmăreşte să creeze "un nou stat". În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, au condus o propaganda publică în sprijinul neutralităţii, luptând împotriva oricărui sprijin pentru Aliaţi.
Fără îndoială FSB a fost inspirată de fascismul european. Oscar Únzaga de la Vega a luat în considerare ceea ce a devenit un motiv pentru popularitatea şi longevitatea mişcării - specificitatea boliviană. Caracteristica sa principală este compoziţia etnică a ţării, populată mai ales de urmaşii Quechua şi Aymara, precum şi de metişi, în timp ce urmaşii europenilor reprezintă mai puţin de 15% din populaţie. Prin urmare, naţionalismul FSB a fost unul indian. Únzaga de la Vega a propus chiar scrierea primei biografii a lui Tupac Katari - lider al unei revolte indiene împotriva colonizării spaniole din 1780, revoltă care a devenit punctul de plecare pentru naţionalismul bolivian.
În plus Falanga a lansat o campanie în sprijinul reformei agrare, care ar returna teren popoarelor indigene. La această reformă s-au opus marile companii Stannaries care au exploatat proletariatul format în totalitate din indieni. Ca urmare a acestor politici, în alegerile parlamentare din 1947, FSB a primit un număr semnificativ de locuri, iar în alegerile prezidenţiale din 1951 candidatul Falangei a ieşit pe locul trei.
În 1952, printr-o lovitură de stat a venit la putere Victor Paz Estenssoro - liderul Mişcării Naţional-Revoluţionare(Movimiento Nacionalista Revolucionario), care s-a oferit să elimine o cantitate semnificativă a Falangei din posturile ministeriale. Răspunsul lui Únzaga a fost categoric : Falanga nu va mai coopera cu guvernul, în care, în opinia sa: "este plin de scursuri comuniste şi troţkiste." Únzaga intrând într-o confruntare permanentă cu acel guvern. FSB a criticat tot mai mult influenţa Statelor Unite în viaţa politică şi economică din Bolivia, acuzând guvernul că în ciuda retoricii sale de stânga, este sub controlul direct al ambasadorilor SUA din La Paz. Reforma agrară propusă de Falangă s-a transformat într-o reformă nefericită care a împărţit ţara, creând o masă de fermieri mici şi săraci. În timp ce Falanga milita pentru revenirea la utilizarea colectivă a terenurilor în comunităţile rurale. Pe 19 aprilie 1959, FSB a constatat că este momentul cel mai oportun de a confisca puterea într-o luptă armată. Încercarea lor a dat greş, iar Oscar Únzaga a murit în luptă. Apoi a urmat o lungă perioadă de represiune împotriva activiştilor Falangei, care a rezultat în crearea unor grupări de gherilă în părţile cele mai muntoase ale ţării.
În 1964, aceste grupări armate au luat parte la lovitura de stat care l-a pus la putere pe generalul Rene Barrientos. Falanga nu a fost direct integrată în putere, dar a oferit o influenţă considerabilă asupra guvernului. În 1971, Falanga a fost din nou implicată într-o lovitura de stat alături de generalul Hugo Banzer, adesea catalogat ca "fascist". Similitudinea de idei ale lui Banzer şi ale unor activişti şi militanţi mai moderaţi ai Falangei, i-au trecut pe aceştia în Acţiuniea Democrată Naţionalistă (Acción Democratica Nacionalista) - partid de dreapta naţionalist, fondat de Banzer în 1978. Cei care au rămas fideli ideilor lui Oscar Únzaga de la Vega(împărţiţi în ortodocşi şi "stângişti") s-au separat în 1987 pentru a fonda Movimiento al Socialismo-Unzaguista, zece ani mai târziu schimbându-şi numele in Movimiento al Socialismo, care a fost mai apoi condusă de Evo Morales.
În lucrarile lui Evo Morales, opiniile "unzaguiste" nu sunt greu de găsit: naţionalismul indian, protecţia agriculturii, ostilitatea faţă de Statele Unite, trimiterile la identitatea lui Tupac Katari, etc. Evo Morales este de stânga? Da, poate ... dar cu siguranţă, este o stânga specială şi foarte diferită faţă de cea din Vest.
