Nu vă voi spune despre istoria acestei mişcări, ci numai despre înclinaţiile politice care au făcut ca mebrii lor să fie numiţi "fasciştii" de către stângă, şi "comuniştii" de către dreaptă. A fost o mişcare orientată spre muncitori, care a avut, de asemenea, şi mulţi intelectuali. Aceştia purtau cămăşi albastre, albastru fiind culoare proletariatului portughez la acel moment.
Au militat pentru punerea în aplicare a unui salariu de familie pentru gospodine, considerând că a avea grija de casa şi de familia cuiva este o muncă foarte grea şi importantă, care ar trebui să fie răsplătită. Aceştia au avut sindicate muncitoreşti care au inclus atât fermieri cât şi muncitori din fabrică, alături de muncitorii cu guler alb şi guler albastru. Naţional-sindicaliştii portughezi nu au fost nici de "dreapta", nici de "stânga". Aceştia credeau că aceste etichete sunt doar un alt mod de a împărţi populaţia.
Au militat ca bogăţia să fi produsă doar prin muncă, nu prin speculaţii şi camătă aşa cum se întâmpla pe atunci, fiind o practică şi acum : "doar munca grea ar trebui să fie recompensată cu bogăţie". Toate familiile ar trebui să aibă dreptul la o casa, fara ipotecă : "tu şi familia ta ar trebui să ai o casă fără a fi nevoie să plăteşti pentru ea băncilor pentru tot restul vieţii tale!".
"Puterea locală ar trebui să fie foarte puternică, spre deosebire de puterea centrală, care corupe, astfel cum fac toate marile puterile". Ei s-au opus, de asemenea, acumularii de poziţii politice, private şi guvernamentale, fiind foarte la modă şi în Portugalia de astăzi, unde politicienii muncesc pentru companii private şi chiar pentru unele companii deţinute de stat, colectând mai multe salarii din locuri diferite.
Naţional-sindicaliştii portughezi au fost, de asemenea, impotriva colonialismului : "Portugalia ar trebui să înveţe ceva din Commonwealth-ul britanic în loc să-şi păstreze dominaţia imperialistă". Pentru că predicau un crez superior capitalismului, liberalismului şi comunismului au fost trimişi în exil, judecaţi şi trimişi în închisori de către guvernul de dreapta pe deoparte, şi atacaţi în stradă de către de "stângişti" şi comunişti care urau popularitatea lor în rândul clasei muncitoreşti.
Aceştia au fost denumiţi chiar şi "Naţional-comunişti" din cauza puternicului lor simţ al comunităţii naţionale, în acelaşi timp cu sprijinul un război al claselor/ierarhiilor(a asupriţilor împotriva asupritorilor) şi emanciparea muncitorilor. Există multe lucruri de descoperit încă despre această mişcare, având în vedere că dictatura noului stat a făcut tot posibilul să-i şteargă memoria după revoluţia Portugheză, iar democraţii au făcut exact acelaşi lucru. Mai avem încă mult de cercetat cu privire la această mişcare, care a adunat mii sub un singur banner, gata să lupte atât cu guvernu de extremă dreapta cât şi cu opoziţia de extremă stânga.
De Flavio Goncalves
