Cine este şi ce şi-a dorit Unabomber (numele adevărat Teodor Kaczinski)? Unabomber este geniu al matematicii, care la un moment dat a fost oripilat de lumea în care trăieşte, de procesul de degradare a fiinţei umane odată cu aşa-numit “progres tehnologic”. Civilizaţia umană este asemenea unei corăbii care se mişcă spre un dezastru de proporţii (aşa cum ne prezintă în minunata sa parabolă “Corabia nebunilor”), iar ţipetele celor care conştientizează acest lucru sunt luate drept o nebunie (a se ascultă piesa trupei Pasărea Colibri “Nebunul cu ochii închişi”).
Se pare că această orbire vine de la inhibarea a celui mai important mecanism de autoconservare: instinctul de supravieţuire a speciei. Dependentă de Sistem, raţiunea umană s-a înstrăinat de trăirea umană. Fericirea, bucuria, frica, plăcerea nu mai există ca rezultate a interacţiunii interumane, ci în calitate de construcţii artificiale a Sistemului. Trăim într-o lume virtuală, într-un Matrix al falselor fericiri, falselor bucurii, falselor plăceri. De aici şi înstrăinarea noastră inevitabilă de instinctul de autoconservare.
Acest lucru este prezentat minunat în filmul “Fight Club” prin mania consumistă şi insomnia de care suferă personajul principal. Chiar şi refrenul piesei care sună în film este unul simbolic: “Where is my mind?”. Probabil, nu este întâmplător faptul că bombele lui Kaczinski purtau semnătura”FC” (“Freedom Club”) – izbitor de asemănător cu “Fight Club”, denumirea nuvelei lui Chuck Palahniuk, după care a şi fost scris scenariul filmului în 1996 – anul în care este arestat Unabomber.
Soluţia la care se ajunge în film ar părea oribilă omului contemporan: conexiunea dintre raţiune şi trăirea umană poate fi restabilită printr-o durere imensă, printr-o teroare, printr-o suferinţă terapeutică, “judecata lui Dumnezeu”, care ar trezi fiinţa umană din existenţa sa somnambulă.
În acelaşi fel înţelegea lucrurile şi Unabomber, când timp de 20 de ani plasa bombe în avioane şi în universităţile americane, de unde provine şi numele său: “UNiversity Airlines BOMBER“. Doar frica de moarte al oamenilor îl face să fie auzit. Ajungând la acest punct, el condiţionează încetarea atentatelor teroriste cu publicarea manifestului său: “Societatea industrială şi viitorul ei”, în care dezvăluie sensul revoluţiei sale.
Lucrarea este foarte captivantă, atacând atât fundamentele lumii moderne tehnologizate, cât şi aşa-numitele “mişcări antisistem” de stânga, care au rolul de a amortiza sentimentele de revoltă. Interesant este că în pofida anticomunismului şi antisocialismului său, Unabomber nu se consideră un adept al dreptei moderne – el caută răspunsul undeva în afara paradigmei, în ceva arhaic, în ceva ce omul modern a uitat cu desăvârşire. În pofida faptului că a fost catalogat drept “anarho-ecologist”, pentru Unabomber natura şi primitivismul nu reprezintă un scop în sine, ci un sistem ideologic alternativ, apropiat conceptului de “revoluţie conservatoare”.
Din păcate, revoluţia lui Unabomber s-a redus la ideea de anihilare sistemului tehnologic, fără a încerca să înţeleagă şi să-şi cultive modelul ideologic alternativ. Nu poţi nega fără a propune ceva în loc, în caz contrar, acţiunile tale sunt sortite eşecului.
În jurul metodelor lui Unabomber se pot duce multe discuţii cu argumente şi contraargumente solide, dar ceea ce trebuie să ne intereseze cel mai mult este realitatea lumii în care trăim şi de ce fiecare din noi este, într-o anumită măsură, un Unabomber. Suntem într-o perioadă a istoriei care ne determină să găsim răspunsuri le problemele cruciale ale omenirii: totuşi, acceptăm direcţia spre care ne mişcăm sau încercăm să întoarcem corabia spre o a treia cale?
Octavian Racu
Comandă online aici:
